02 Nov 08 Lectura obligatorie…
… si care ar trebui sa fie citit in deschiderea oricarui eveniment “.ro”, este acest post al lui Dragos Manac, despre cum sa “scapam de ura si rautate si sa trecem peste neputinta care aproape paralizeaza mediul online romanesc”
Un proverb asiatic spune: “Daca nu poti sa vorbesti de bine pe cineva, mai bine taci!“. La fel cum am scris si aici, si aici, si aici, chiar recent as putea spune (15 octombrie…), sunt si eu pe deplin constient de aceasta stare de fapt (“morala”), ca “romanii nu trebuie paziti pentru a nu se organiza in scopuri marete, ei sunt capabili sa ramana mereu invrajbiti si dezorganizati” (Dragos Manac);
“nu pot nici macar sa imi imaginez cum e sa traiesti intr-o ura permanenta; presupun ca numai oamenii slabi pot sa urasca tot ce nu e ca ei: de ce ala are capra – sa-i moara capra; de ce ala are masina – ia sa-i dau cu cheia pe vopsea; de ce ala are apartament – ia sa-l il injur/denigrez; de ce ala e fericit – ia sa-l urasc!
ma bucur ca nu urasc, ma bucur ca am rude/prieteni care nu urasc, ma bucur cand imi invat copiii sa nu urasca; ma bucur ca sunt puternic, ma bucur ca am rude/prieteni puternici, ma bucur ca imi invat copii sa fie puternici.”
Tot ce putem face este doar sa incercam sa intelegem ca nu este bine sa gandim ca dorim moartea caprei vecinului si sa incercam sa ne educam copii sa gandeasca la fel. (cam multe verbe, dar toate necesare…)
15 Oct 08 Voltaire: “Defaimarea este fiica amorului propriu si a trandaviei”
Un fost angajat, probabil fara prea mult chef de munca si cu prea mult timp liber la birou, vesnic nemultumit pe soarta sa si urand tot ce e in jur (dupa cum spuneam si aici: “nu pot nici macar sa imi imaginez cum e sa traiesti intr-o ura permanenta; presupun ca numai oamenii slabi pot sa urasca tot ce nu e ca ei: de ce ala are capra – sa-i moara capra; de ce ala are masina – ia sa-i dau cu cheia pe vopsea; de ce ala are apartament – ia sa-l il injur/denigrez; de ce ala e fericit – ia sa-l urasc!“), se gandeste el intr-o zi sa-i dea un email unui blogger, sa i se planga aluia in ce mediu ostil si neprietenos de lucru a trebuit sa indure in trecut.
Ala, blogeru’, altu’ ce nu prea are obiectul muncii, zdrang cu postu’ pe blog, deh, i s-a parut lui ca el o fi “sabia dreptatii”, becali-online sau ceva de genul asta…
Desi inca nu mi-a iesit din cap o plimbare cu ei prin tribunale (mersi Dan pentru consultanta si sprijin), macar asa, de amorul artei si a zilelor in care trebuie sa fie prezenti prin sali de judecata, stau si ma gandesc: procedand asa, nu inseamna ca ma cobor la mintea unor pusti ce nu au nici un scop definit in viata, traiesc din mizerii zilnice (si silnice, pentru unii), se plang mereu ce “nedreapta e viata” cu ei si isi alimenteaza mereu eu-ul doar din discreditare, defaimare, denigrare…
“Vrei sa-i faci rau cuiva? Nu-l barfi, ridica-l in slavi.” Andre Siegfried (academician si scriitor politic francez)
Mai aveti pustilor multe de invatat despre ce e important in viata. Multe rau… Incercati sa va insurati/maritati, sa faceti copii, sa duceti in spate o familie, sa lasati ceva BUN in urma voastra. Cu piatra orice prost stie sa arunce. Chiar si unele specii de maimute…
Succes in viata!
06 Oct 08 Postat in “umbrele trecutului”…
ianuarie 1990. Silviu Brucan. “Pentru a deprinde democratia, romanii vor avea nevoie de 20 de ani”.
dupa un numar de ani, acelasi Silviu Brucan: (aprox.) “Am gresit cand am estimat cei 20 de ani. Romanii vor avea nevoie de 40 de ani”
proverbul cu “capra vecinului” nu exista decat in folclorul unui singur popor: poporul roman. si ce mai e interesant, e ca poporul roman este unul din cele mai credincioase popoare. Leviticul 19:18 spune: “Iubeste-ti aproapele asa cum te iubesti pe tine.” Cum se impaca respectiva “capra a vecinului” (si a sa moarte) cu “iubirea fata de cel de langa tine”, ramane un mister al acestui popor.
cred ca s-ar putea umple sute de pagini cu oameni ce in fiecare duminica se dau cu capul de dalele bisericii, mananca numai de post, cand e post, nu muncesc in “zilele de sarbatoare”, iar cand vine vorba de capra/gardul/prunul/nevasta/dacia/etc a vecinului, imediat uita de “iubirea aproapelui” si procedeaza in consecinta… cu ura. dupa zeci de ani de comunism, in care”totul era al poporului” si nimeni nu “detinea” nimic, acum, in perioada “acumularilor de capital”, toata ura inmagazinata zeci de ani in acest popor se revarsa in toate colturile societatii romanesti: “de ce ala are si eu n-am”…
si acum, in plin “scandal” al salariilor profesorilor, ceilalti bugetari spun: “de ce profesorilor sa le mareasca si noua nu? sa nu le mai mareasca nici profesorilor, daca nu ni le maresc nici noua!”; hehehe… am trecut prin experienta experimentul asta, in care mi se cerea marire de salariu, nu pentru ca persoana respectiva ar fi muncit 5 minute in plus, sau ca ar fi facut lucrurile mai bine, ci doar pentru ca altcineva avea salariul mai mare… :))
nu pot nici macar sa imi imaginez cum e sa traiesti intr-o ura permanenta; presupun ca numai oamenii slabi pot sa urasca tot ce nu e ca ei: de ce ala are capra – sa-i moara capra; de ce ala are masina – ia sa-i dau cu cheia pe vopsea; de ce ala are apartament – ia sa-l il injur/denigrez; de ce ala e fericit – ia sa-l urasc!
ma bucur ca nu urasc, ma bucur ca am rude/prieteni care nu urasc, ma bucur cand imi invat copiii sa nu urasca; ma bucur ca sunt puternic, ma bucur ca am rude/prieteni puternici, ma bucur ca imi invat copii sa fie puternici.
01 Aug 08 Post-it, Romania, 2008
Romania. 2008. Primaria satului ABC.
El. Antreprenor. Se trage din satul ABC. Are parintii acolo. Parinti ce ii dau o bucata de pamant pentru a face o casa de vacanta.
Tatal lui. Om simplu, toata viata a ascultat cu sfintenie ce spune legea. O respecta. Derivand, respecta si “oamenii legii”.
Povestea. Tatal merge la Primaria satului ABC pentru o adeverinta. Trebuia sa reiasa ca parcela x ii apatine si ca este situata la numarul y. Primeste o adeverinta prin care se spune ca parcela x ii apartine.
Fiul. Ia adeverinta, se duce la arhitect/altesocietati/cadastru ca sa se apuce omul de casa.
“Nu e buna. Parcela x nu are numar.”
Fiul. Bate drumul pana la parinti sa lase adeverinta, pentru ca functionarul de la Primaria satului ABC sa treaca numarul parcelei. Desi functionarul ar fi trebuit sa faca asta de prima oara!…
Tatal se duce la primarie si primeste adeverinta. Isi cheama fiul de la oras sa vina sa o ia. Fiul lasa balta totul si se duce.
Acolo gaseste vechea adeverinta cu un post-it lipit pe ea, pe bucatica de hartie fiind scris:
“Satul ABC
Parcela x
Numarul y”
Totul scris pe un post-it. Galben. Lipit de adeverinta pe care in continuare nu scrie numarul.
Fiul isi pierde calmul, se duce la Primarie, tipa, se agita, trece pe adeverinta numarul parcelei; ii pune pe slujbasii statului sa stampileze locul modificarii, ca stie ca asa se cere “la oras”. Pleaca spre oras cu un car de nervi.
Pe drum, cu adeverinta in buzunar, isi da seama ca totul e atat de absurd, incat nici un gram de nervi nu merita, poti doar sa razi de toata intamplarea. Vine si o povesteste oricui. Din cand in cand, la firma lui, din biroul directorului, se aud hohote de ras si cate un:
“Du-te ba ca nu te cred! Cum dracu’ sa scrie aia numarul casei pe un post-it lipit de adeverinta?”
Rasetele se amplifica doar in momentul in care el scoate adeverinta, cu post-it-ul inca lipit pe ea…
20 Mar 08 RURAL?
Definitii:
URBAN, -?, urbani, -e, adj. Care ?ine de ora?, privitor la ora?; or??enesc. ? Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care d? dovad? de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.
Sursa: DEX ’98
RURAL, -? adj. de (la) sat, s?tesc; ??r?nesc. – Din fr. rural.
Faptele:
Pe 3 casute de email, dintre care 2 STRICT personale, primesc pe data de 22.11.2007 un numar de 8 (opt) email-uri NESOLICITATE:
In sfarsit… desi media a sarit de doua email-uri pe fiecare casuta postala, desi la trimiterea lor a fost folosit “PHPMailer [version 1.73]“… imi zic: “eh, e primul email, nu fac nimic, poate va fi singurul. iarta-i ca nu stiu ce fac…”. Le pun pe toate in directorul “SPAM” si uit de intamplare.
A doua zi, mai primesc 3, dupa cum se vede si din imaginea de mai sus…
Deja se impute treaba… Deja e SPAM.
Al cui o fi d-le “vrajitorul [.] eu” asta?
Incerc sa ma “dezabonez”:
Sa mai primesc inca un email, doar ca sa ma dezabonez??? Nu, nu am “inca cont”, nu vreau prin aceasta procedura de dezabonare sa certific ca respectivele casute de email sunt “vii”, vreau doar sa ma stergeti din lista de SPAM!
Received: from hosting.urbansiasociatii.ro (hosting.urbansiasociatii.ro [82.76.46.209]) by [...] (Postfix) with ESMTP id 575F91A8278 for <[...]>; Thu, 22 Nov 2007 01:21:29 +0200 (EET)
Received: from nobody by hosting.urbansiasociatii.ro with local (Exim 4.68) (envelope-from <trimiteri [@] urbannews.ro>) id 1IuzAI-0002VQ-2Y for [...]; Thu, 22 Nov 2007 01:39:07 +0200
Date: Thu, 22 Nov 2007 01:39:30 +0200
To: [...]
From: Newsletter urbaNNews <trimiteri [@] urbannews.ro>
Subject: Romania este tara in care 73 % decesele inregistrate la copii, s-au produs in spitale
Message-ID: <5810adb2d0747abb8432ada65a00daf0@www.urbannews.ro>
X-Mailer: PHPMailer [version 1.73]
In acel moment trimit un email “nesolicitat” catre 5 persoane din firma:
Trimitand email-ul impreuna cu o confirmare de deschidere, am primit respectiva confirmare de deschidere doar de la dl. Robert Dumintrescu, pe… 14 decembrie (aproximativ)!
Nu mai am email-ul si de raspuns, din cate tin minte tot de la respectivul Robert Dumintrescu, prin care mi se spunea, banuiesc ca referindu-se la titlul email-ului meu, mi se spunea deci, pe un ton destul de agresiv :
“Nu se face ce??!!…”
Revin deci: nu se face sa imi trimiteti in 2 zile, pe 3 casute de email, 11 email-uri prin care va promovati produsul “vrajitorul”, fara ca eu sa ma fi abonat la site-ul dvs. Nu se face ca atunci cand o persoana, dand dovada de respect pentru ceea ce faceti, sa va spuna “nu va pun in black list” si “nu intreprind alte actiuni”, doresc “doar sa imi scoateti casutele de email si sa PRIMESC CONFIRMARE”, deci, revin, nu se face ca dvs. sa nu dati dovada de respect si sa dati respectivul email de raspuns, cerut de catre mine.
Pe forumul dvs. folositi cuvinte jignitoare la adresa unor oameni deosebiti, care FAC ceva pentru o lume mai civilizata, fie ea si “virtuala”, peste tot folositi un ton extrem de agresiv (defectele meseriei, presupun…) si aduceti niste “argumente” care nu isi au rostul in fata print-screen-urilor de mai sus, in orice sala de judecata din lumea asta, imagini care demonstreaza ca ceea ce ati facut a fost SPAM.
E si un proverb referitor la razbunare… Parerea mea personala este insa ca vreti sa va faceti reclama (cum spunea Napoleon, “nu conteaza cum se vorbeste de tine, de bine sau de rau, important este doar sa se vorbeasca”) , parerea mea personala este ca gresiti atat in modul de a purta o “discutie”, parerea mea este ca puneti extrem de usor niste etichete pe niste oameni fara de care online-ul romanesc nu ar fi ajuns la stadiul actual, parerea mea personala este ca toata aceasta “mascarada” a AMENINTARILOR cu procese (urmeaza poate amenintarile cu “recuperatorii”) nu isi are locul si rostul.
URBAN [...] Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care d? dovad? de urbanitate; politicos, civilizat
RURAL [...] ??r?nesc. Tot la… “Fig.”
Concluziile le trage cine vrea, cum vrea…
05 Mar 08 In curand o sa implinesc 18 ani
Mai precis pe 29 iulie. Dupa ce la 11 iulie o sa imi aduc aminte de “prima data” (sic! da, cand a fost “prima data” se auzea Judas in camera…)
Acum x ani (nu mai stiu exact cati), la primul concert Metallica in Romania, eram CONVINS ca va fi si unicul. E una din putinele dati in care imi pare bine ca m-am inselat.
via: Viorel
Deci, Claudiu: 11 iulie – Judas, 29 iulie – Metallica, 4 august – Maiden. N-ar fi rau nici Alice Cooper :)
update: daca e sa nu fie un 29 iulie, mergem la Sofia pe 25?:)
04 Mar 08 “Si gandeste-te ca fiecare e pe putin 10.000 euro”
Digital Marketing Forum 2008. Sa ma duc cu masina? Sa ma duc cu trenul? Aflu in ultimul minut ca Doru Panaitescu isi serbeaza ziua de nastere. Ma duc deci cu masina si plec de cu seara, sa merg si eu sa ii spun lui Doru “La multi ani”.
Dupa chef, pe la 3 dimineata plec cu Claudiu spre casa lui, sa ne odihnim putin inainte de DMF 2008. Ajugem pe langa blocul omului, dau un ocol, nici un loc de parcare. Largesc aria de cautare. Nici un loc de parcare. Trec ~ 20 de minute. Nici un loc de parcare. Incep sa am dubii in legatura cu posibilitatea ca sa existe si alte masini undeva in lumea asta si ca de fapt toate au fost aduse in noaptea respectiva in Bucuresti.
Claudiu imi spune: “Si toate costa cel putin 10.000 euro bucata.” Ori sutele de mii de masini – PIB-ul Romaniei pe un an de zile e sub forma de roti in Bucuresti…
Gasim un loc in fata unui magazin. Parchez cat mai aproape de gardul metalic, ies pe partea dreapta din masina – totul pentru a nu incurca pe cineva de dimineata. Era ora 4.
La 7, dupa trezire, plec sa iau cate ceva de mancare. Masina mea avea oglinzile rabatate, stergatoarele “in aer” si (!) un cauciuc cu o gaura de cutit in el. Pe butuci…
Am pretentia ca imi merg neuronii, si destul de repde. Dar pentru o secunda-doua, am ramas “blocat”. Nu puteam sa cred ca este posibil asa ceva. Nu puteam sa cred ca o persoana poate avea atata rautate. Dincolo de barierele nesimtirii, se ajunsese la rautate, la ura.
Ajung la Claudiu si ii povestesc. “Ei, si? E ceva normal in Bucuresti. Bine ca nu te-ai trezit cu geamul spart.”
Nu. Nu se poate mai sa iti sparga geamul. La DMF, Antonio imi spune ca se poate, ca de o luna i s-a intamplat si lui. Vorbesc si cu altii. Toti o patisera, sub o forma sau alta, ei sau cel mult un prieten al lor sau o ruda de gradul 1. De unde trag concluzia ca asa ceva e “normal” in Bucuresti. De unde trag concluzia ca daca acesti oameni conduc aceasta tara, nu e de mirare ca Brucan, traind in Bucuresti, a prevestit ca vor trece 40 de ani pana ne vom se vor civiliza.
Ma bucur ca sunt “provincial” si ca nu trebuie sa am de-a face cu ura si intunecimea vietii din Bucuresti.
