Adi Stan

… de scoala, impliniti vara aceasta, cand am absolvit cursurile de Master in Managementul Afacerilor, cireasa de pe tort fiind tema lucrarii de disertatie, “Promovarea afacerilor in mediul online” (subiectul principal al prezentarii fiind, normal, Facebook-ul si ale sale apps-uri), la care am obtinut un frumos 9,50.

Si, ca la orice premiu obtinut in viata, nefiind doar meritul personal, ci si a celor din jurul meu, multumesc aici parintilor care m-au motivat sa ma inscriu la acest master (anii de scoala ai fiecaruia depasind in ambele cazuri cei 21 umili ai mei), Cristinei, care m-a sustinut si a trecut alaturi de mine prin fiecare sesiune, colegilor de scoala, pentru ajutorul lor si pentru prieteniile nascute in acest timp, colegilor din firma, ce au preluat de fiecare data munca mea, cand timpul mi-l alocam examenelor, profesorilor, unii dintre ei fiind chiar o placere sa ii asculti si, mai ales, sa discuti si sa dezbati diferite subiecte, si, nu in ultimul rand, mie, pentru ca ”invat, deci exist” :)

De 10 ani, invariabil, “cat costa un site?” este una din primele 3 intrebari care se pun intr-o discutie referitoare la constructia unui website de prezentare; dupa foarte scurt timp am inceput sa raspund tot cu o intrebare, “cat costa o masina?”

Interlocutorul, surprins, nu inelege nici care este legatura si mai ales cum pot sa intreb cat costa o masina, ca deh, poate fi un trabant de 500 euro sau un mercedes de 50.000; dupa ce ii explic ca ambele indeplinesc necesitatea de a te duce din punctul A in punctul B, dar ca diferenta este data de felul in care parcurgi respectiva distanta, incepe sa inteleaga ca acea intrebare poate fi pusa abia la sfarsit;

M-am obisnuit sa ascult calm si fara interventii ce doresc clientii “de la site-ul lor”, sa fie asa, sa aratae asa, ca ei au vazut la “nu stiu cine” “nu stiu ce”, si ca site-ul lor TREBUIE sa…, si sa…, si sa… Apoi, fara nici o legatura cu ce au spus pana atunci, incep sa ii intreb despre afacerea pe care doresc sa o promoveze si concurenta din online in industria respecitva, despre resursele (materiale si umane) pe care isi permit sa le aloce prezentei online, si le expun cateva variante posibile; inchei (aproape intotdeauna) discutia cu doua exemple: “painea albastra” si “bona pentru Alex”

Daca exemplul “painii albastre” l-am detaliat intr-un post anterior, in continuare detaliez si “bona pentru Alex”

Posibil inspirat din valul creat de “site-ul de 100 de euro” al lui Calin Fusu (si zecile-sutele de replici online pe marginea subiectului), un client, in momentul in care ii comunic pretul pachetului Magellan 299 Euro, la care se adauga pretul designului, al domeniului si hostingului, imi raspunde ca sigur poate face un site mai ieftin;

Il invit respectuos sa se duca la librarie si sa ia trei carti: una “Invata singur HTML”, una “Invata singur PHP”, si una “invata singur MySQL”; cost total, aproximativ 50 de euro;

Apoi, timp de 1 saptamana sa invete bazele html-ului, 1 saptamana bazele css-ului, 2-3 saptamani sa prinda ceva din php+mysql, si apoi inca o saptamana sa isi faca site-ul; astfel, din cei 300 de euro necesari implementarii platformei Magellan 2.0, castiga 250 de euro (50 i-a dat pe carti);

Buuunn…. 250 de euro economie vs 5 saptamani de munca, adica 250 de euro vs 25 de zile de munca, adica va castiga 10 euro pe zi, adica, la o incarcare de 80% din cele 8 ore zilnice de munca, va castiga undeva la 1,5 euro pe ora; la acest nivel, prefer sa ii fac eu site-ul gratuit, si el sa vina sa fie bona pentru fiul meu, Alex, ca de departe, la 1,5 euro/ora e cea mai ieftina bona pe o raza de 3.000 de km.

Poate a fost o rautate, dar abia in acel moment clientul a inteles ca pretul este dat de numarul de ore care se aloca la dezvoltarea unui proiect; daca in urma experientei acumulate in multi ani, constructia unui site de prezentare nu ne ia 5 sapatamani, ci mult mai putin, si astfel pretul per ora de munca este mai mare, se datoreaza, dupa cum spuneam, anilor de studiu si de experienta;

Vrei doar sa ajungi in punctul B? Ia-ti Trabant. aka 100 euro site-ul. A, vrei sa arate ceva mai bine la exterior? Ia-ti, nu stiu, Logan. aka 3-400 euro site-ul, cu design tip template si zona de admin; acum vrei si aer conditionat? > optimizare seo basic, comunicare online, alte sute de euro; cum, vrei sa ai si abs/ebd/etc/etc? design personalizat, integrari diverse in online, alte sute-mii de euro; cum, abia acum imi spui ca de fapt vrei o flota, nu doar o masina? alte mii-zeci de mii de euro. si tot asa…

Da, un site poate fi 100 de euro; poate fi si 500; si poate fi si 500.000.000 (eguvernare.ro); ideea este insa ca nu este relevant “cat costa”, ci “ce beneficii si ce profit” iti poate aduce respectivul site; daca vinzi aparate de facut gheata si vrei un site pentru a le promova/vinde in Groelanda, si 100 de euro e mult; dincolo era mai ieftin!

Dragos mi-a fost coleg de liceu, si faceam parte din aceeasi “gasca”, acum, mai nou, “grup” (pe facebook… :) )

Din zecile de colegi de liceu, putini au fost amintiti pe blogul meu, in special in insemnarile din “umbrele trecutlui”, si de foarte multi dintre ei nu mai stiu nimic de ani de zile. Intamplator, in Facebook, am gasit pagina dedicata cartii scrisa de Dragos, “Gluma ruseasca”; din descrierea ei, presimt ca o sa-mi placa, fiind un subiect care este important si pentru mine; ca sa il citez pe Dragos, “Am trait pana la 15 ani intr-un regim cumplit. Scriu despre el pentru ca nu vreau sa fie uitat si in primul rind pentru ca nu vreau sa-l uit eu.”

Bravo, Dragose, m-ai facut sa ma simt mandru de tine :) Am luat 2 carti, vezi ti le trimit la semnat!

Cartea se poate cumpara aici: http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=10024482

Grupul din Facebook: http://www.facebook.com/pages/Gluma-ruseasca/107682905938862?v=wall

…eroii lui Alexandre Dumas aveau in continuare incredere in prietenia lor;

Acum 20 de ani, in Romania, nu puteai avea incredere in nimeni, oricine putea fi “securist”, fiind destul de raspandite cazurile in care sotia isi “turna” sotul, copilul > parintele, preotul > enoriasul, dascalul > elevul etc. A rezultat o neincredere generaliza intr-o a doua natura, o duplicitate continua a ceea ce gandesti de fapt si ceea ce spui, ceea ce a condus intr-o mare masura la un egocentism ce depaseste cu mult normalul (de aici poate si obsesia nationala pentru  manelele in care toata lumea ti-e “dusman”)

Dupa 20 de ani, neincrederea in cel de langa tine este omniprezenta, si ma face sa visez la dialogurile din filmele americane in care doi oameni isi pot spune ceea ce gandesc, fara retineri; am marele noroc cu o familie si cativa prieteni buni cu care pot sa fiu deschis, si cred ca ei sunt cea mai valoroasa “avere” in aceasta unica viata. Si numai gandul ca acesti oameni exista si sunt o parte din mine, ma face sa zambesc si sa ma bucur de ei.

Sunt curios cati din cititorii mei pot spune daca au oameni  in jurul lor cu care pot avea o discutie sincera, pe orice subiect, si cati din cititorii mei trec in dreptul numarului respectiv de persoane o cifra mai mare de 5. Eu trec un 8.