Adi Stan

Desi stiam de ceva vreme de Bucharest Twestival 2009, abia ieri, la WebClub, am stabilit detaliile prin care noi, cei de la DWD, sposorizam evenimentul prin acordarea unei platforme Magellan 2.0, si anume pachetul Victoria, in valoare de 299 Euro.

“Twestival este un concept de intalniri ale oamenilor de pe twitter pentru o cauza nobila. Intalnirea de astazi se desfasoara diseara la White Club in Floreasca (fostul patinoar Floreasca) si are un bilet de intrare. Pretul biletului de intrare difera in functie de cat doriti sa donati. Pretul biletului de intrare se doneaza integral pentru proiectul pasi pentru viata, anume strângerea de fonduri pentru secţia de oncologie pediatrică a Spitalului Clinic Marie Curie.” (via Piticu)

Totodata am pus bazele si unui viitor Pitesti Twestival, mai multe detalii va voi da in curand.

… la o reintalnire dupa ani buni, pe Internet, poti avea o discutie ca si cum nu te-ai mai vazut cu el de ieri; prieten e cel care, in timp ce porti aceasta discutie, ii zambesti;

Prietenul meu, Marius, a urcat pe Mont Blanc, 4810 m (am vazut in profilul lui); si m-a bucurat sa aud asta, de parca as fi urcat eu. Bravo, Sica!

Si astazi am mai avut o bucurie: nasul de cununie, ce a suferit o operatie acum cateva luni, era rosu in obraji, era vesel, era din nou nasul meu pus mereu pe glume, la masa, si cel cu care poti avea orice discutie serioasa, in fotoliu, la cafea.

Doi oameni, din doua capitole diferite ale vietii mele, care m-au facut sa zambesc astazi.

…eroii lui Alexandre Dumas aveau in continuare incredere in prietenia lor;

Acum 20 de ani, in Romania, nu puteai avea incredere in nimeni, oricine putea fi “securist”, fiind destul de raspandite cazurile in care sotia isi “turna” sotul, copilul > parintele, preotul > enoriasul, dascalul > elevul etc. A rezultat o neincredere generaliza intr-o a doua natura, o duplicitate continua a ceea ce gandesti de fapt si ceea ce spui, ceea ce a condus intr-o mare masura la un egocentism ce depaseste cu mult normalul (de aici poate si obsesia nationala pentru  manelele in care toata lumea ti-e “dusman”)

Dupa 20 de ani, neincrederea in cel de langa tine este omniprezenta, si ma face sa visez la dialogurile din filmele americane in care doi oameni isi pot spune ceea ce gandesc, fara retineri; am marele noroc cu o familie si cativa prieteni buni cu care pot sa fiu deschis, si cred ca ei sunt cea mai valoroasa “avere” in aceasta unica viata. Si numai gandul ca acesti oameni exista si sunt o parte din mine, ma face sa zambesc si sa ma bucur de ei.

Sunt curios cati din cititorii mei pot spune daca au oameni  in jurul lor cu care pot avea o discutie sincera, pe orice subiect, si cati din cititorii mei trec in dreptul numarului respectiv de persoane o cifra mai mare de 5. Eu trec un 8.

Dupa cum spuneam, am inceput de curand sa folosesc twitterul, e o jucarie draguta, ce merita atentia cuvenita;

Scrian aici despre mirc si messenger, si mi-am dat seama ca de fapt twitter-ul e un mirc fara canale ce aduce in plus mesageria offline a messengerului;

mirc: poti discuta in camere (canale), poti discuta in privat, nu poti avea o lista de cunoscuti, dupa delogare nu mai primesti mesaje; exista varinta pentru browser (erau niste apleturi java, destul de incete si complicat de setat/folosit)

icq: poti discuta in camere (gconferinte) si privat, poti avea lista de cunoscuti, dupa delogare nu mai primesti mesaje;  nu exista varinta pentru browser

messenger: poti discuta in camere (conferinte) si privat, poti avea lista de cunoscuti, poti sa primesti mesaje dupa delogare, exista varianta pentru browser (http://webmessenger.yahoo.com/)

twitter: camerele sunt de fapt lista proprie de cunoscuti (doua dintr-o lovitura), poti sa primesti mesaje dupa delogare, in principal e folosita varinta pentru browser;

acum depre twitter: ar fi interesanta (nici nu stiu daca exista, poate chiar este functionala si eu nu stiu)  la twitter posibilitatea de a selecta cunoscutii in grupuri, astfel acestea devenind un fel de camere independente (cu ceva gen tab-uri, sa urmaresc mai usor); ar fi interesant o integrare sau un site separat in care sa poti transmite fisiere (gen twitpic, ar pentru orice fel de fisiere, cu posibilitatea de personal/privat - ceva gen twitfile);  ar mai fi interesanta integrarea cu messengerul, sa vad  la status ultimul post pe twitter al persoanei respective (nu e greu de facut, aviz statuspimp.ro :) ); sa pot face o lista cu anumite cuvinte, si sa vad doar mesajele ce au in continutul lor respectivele cuvinte (filtrare); sa am pe mobil un fel de push-twitter, in care sa primesc mesajele de pe twitter ce imi sunt direct adresate sau care corespund unei filtrari; sa existe o aplicatie de recunoastere vocala, pentru ca cei fara vedere sa poata discuta pe twitter, aplicatia convertind sunetele in text, de fapt; ar fi interesant si invers, la fiecare post sa exista posibilitatea de a-l asculta; ar mai fi din punctul meu de vedere interesante cateva chestii, dar ma opresc aici :)

PS (!):
Domain Name: TWITFILE.COM
Registered through: GoDaddy.com, Inc. (http://www.godaddy.com)
Created on: 29-Jul-08
Expires on: 29-Jul-10
Registrant:
Jeremy Arntz
Cedar Park, Texas 78613
United States

Domeniul e cumparat acum o saptamana… hehehehe

Am creat doua conturi de twitter pentru un proiect; am intrat si in contul meu, sa vad “ce mai e pe acolo”; am inceput sa adaug in lista pe toti cei pe care ii cunosc din .ro; m-a facut sa ma simt de parca as face parte dintr-o gasca, si, pentru ca am o parere extrem de buna de majoritatea celor care sapa la ogorul online .ro, m-a bucurat apartenenta la aceasta gasca.

Mi-am adus aminte de primele “gasti”, #romani, #romania, #pitesti (unde eram operator, aveam 499 :) ), mi-am adus aminte de Mirc si ce a insemnat el pentru mine. Mi-am adus aminte cum Mirc-ul a intervenit in viata mea: pe Mirc am reintalnit o fosta colega de liceu, ce astazi imi este sotie.

Pe vremea Mirc-ului,  oricine ma deranja “pe privat” primea invariabil aceeasi replica: “Cine esti si ce vrei?”; dupa ani de “asl pls” si “da-mi si mie voice”, eram satul de astfel de conversatii; raspunsul venit “Esti acelasi Dexterel de pe YMessenger” m-a blocat pentru o secunda; repede, da-i dupa IP, vezi de unde e, aha, Arpechim, il stiu pe adminul de acolo, dau telefon “Cine e acum la calculatorul cu IP asta?” “E Cristina, a fost la noi in Balcescu la C” “Aha, mercic”, intoarce-te la Mirc (BitchX, de fapt), unde ii raspund dezinvolt: “Da, sunt acelasi Dexterel, tu esti Cristina, ai terminat Balcescu in ‘92, ai fost la C”.

Pauza.

Pauza.

“De unde stii?”

Si asa a inceput o conversatie ce a tinut pana la ora 4, cand (salariat fiind), am “rupt usa”. A doua zi (salariat fiind) am reintrat pe Undernet si am continuat ore intregi discutiile cu Cristina (la randul ei, salariata fiind).

Dupa o scurta perioada, doua saptamani, ne-am intalnit, am fost la o pizza, a doua zi, Undernet, si iesit nu mai stiu unde, a treia zi la fel, a patra, a cincea… Dupa 2-3 luni o ceream in casatorie, ea accepta, si dupa inca 5-6 luni ne casatoream.

Sunt un om casatorit datorita Mirc-ului, am de departe cea mai frumoasa si desteapta “tipa” din Undernet-ul anilor respectivi; dupa ce am inceput sa ne vedem “offline”, incet-incet am abandonat Mirc-ul si restul de “tipe” de pe acolo :)

Culmea (norocul) este ca ea, Cristina, in ziua respectiva, a intrat accidental pe Mirc, ea nefolosind asa ceva (de aici si intrebarea-capcana “ai acelasi nick si pe messenger”). Sunt fericit ca in ziua aia nu am dat ignore, sunt fericit ca am continuat discutiile, sunt fericit cu Cristina si cu cei doi copii ai nostri, Alex si Andra.

:X, grasule :)