Adi Stan

imi povestea candva cineva de la o agentie de publicitate cum ca ar fi venit o data la ei o tipa de la o fabrica de paine, cu dorinta de a i se realiza o sigla. sigla o dorea “o paine si niste covrigi” si totul pe albastru.

oamenii i-au explicat ca nu poti sa faci o paine albastra, nu atrage, nu “da bine”. tipa, ca nu, ca ea vrea painea albastra, ca se duce la altcineva sa i-o faca. in mod politicos i s-a urat “drum bun” si dusa a fost tipa. dusa la o alta agentie, care, la fel, a refuzat sa faca o paine albastra. intoarsa la prima agentie, a “acceptat” ca sigla sa fie o paine normala, galbuie cu nuante de maro. la sfarsit, dupa realizarea tuturor promotionalelor, “ei totusi nu ii place painea asa, o vroia albastra”

si mi-a placut replica data tipei de catre cei din agentie: “nici nu trebuie sa va placa! intelegm ca e greu sa dati banii pe ceva ce nu va place, dar ideea e ca nu trebuie sa va placa dvs.”.

e greu sa convingi clientii ca lor nu trebuie sa la placa, ci trebuie sa placa altora, clientilor lor. colaborat cu “toata lumea se pricepe la internet”, “stiu un baiat care face asa si asa”, “am un prieten care e primul in google dupa …” etc, observ ca e din ce in ce mai greu sa iti convingi clientii sa te lase sa faci ce stii tu mai bine, ei urmand sa isi vada de ce stiu ei mai bine.

am mai dezbatut subiectul “specializare” (”lasa specialistul sa faca ce stie el, nu te baga peste el”), iar povestioara cu painea albastra mi l-a readus in minte.

nu spun sa nu cautam constant sa ne pefectionam, si deci constant sa cautam sa invatam lucruri noi si sa aplicam cunostintele respective, dar de aici si pana la a da sfaturi medicului unde si cum sa te taie la o operatie si mecanicului cum sa seteze motorul masinii, mai e o cale atat de lungaaa…