Adi Stan

Am creat doua conturi de twitter pentru un proiect; am intrat si in contul meu, sa vad “ce mai e pe acolo”; am inceput sa adaug in lista pe toti cei pe care ii cunosc din .ro; m-a facut sa ma simt de parca as face parte dintr-o gasca, si, pentru ca am o parere extrem de buna de majoritatea celor care sapa la ogorul online .ro, m-a bucurat apartenenta la aceasta gasca.

Mi-am adus aminte de primele “gasti”, #romani, #romania, #pitesti (unde eram operator, aveam 499 :) ), mi-am adus aminte de Mirc si ce a insemnat el pentru mine. Mi-am adus aminte cum Mirc-ul a intervenit in viata mea: pe Mirc am reintalnit o fosta colega de liceu, ce astazi imi este sotie.

Pe vremea Mirc-ului,  oricine ma deranja “pe privat” primea invariabil aceeasi replica: “Cine esti si ce vrei?”; dupa ani de “asl pls” si “da-mi si mie voice”, eram satul de astfel de conversatii; raspunsul venit “Esti acelasi Dexterel de pe YMessenger” m-a blocat pentru o secunda; repede, da-i dupa IP, vezi de unde e, aha, Arpechim, il stiu pe adminul de acolo, dau telefon “Cine e acum la calculatorul cu IP asta?” “E Cristina, a fost la noi in Balcescu la C” “Aha, mercic”, intoarce-te la Mirc (BitchX, de fapt), unde ii raspund dezinvolt: “Da, sunt acelasi Dexterel, tu esti Cristina, ai terminat Balcescu in ‘92, ai fost la C”.

Pauza.

Pauza.

“De unde stii?”

Si asa a inceput o conversatie ce a tinut pana la ora 4, cand (salariat fiind), am “rupt usa”. A doua zi (salariat fiind) am reintrat pe Undernet si am continuat ore intregi discutiile cu Cristina (la randul ei, salariata fiind).

Dupa o scurta perioada, doua saptamani, ne-am intalnit, am fost la o pizza, a doua zi, Undernet, si iesit nu mai stiu unde, a treia zi la fel, a patra, a cincea… Dupa 2-3 luni o ceream in casatorie, ea accepta, si dupa inca 5-6 luni ne casatoream.

Sunt un om casatorit datorita Mirc-ului, am de departe cea mai frumoasa si desteapta “tipa” din Undernet-ul anilor respectivi; dupa ce am inceput sa ne vedem “offline”, incet-incet am abandonat Mirc-ul si restul de “tipe” de pe acolo :)

Culmea (norocul) este ca ea, Cristina, in ziua respectiva, a intrat accidental pe Mirc, ea nefolosind asa ceva (de aici si intrebarea-capcana “ai acelasi nick si pe messenger”). Sunt fericit ca in ziua aia nu am dat ignore, sunt fericit ca am continuat discutiile, sunt fericit cu Cristina si cu cei doi copii ai nostri, Alex si Andra.

:X, grasule :)