Adi Stan

Din insemnarea lui Copolovici, una din multele replici online la postul lui Doru:

Eu mai bag cate un “mec”, cand sunt pe fuga. Ca romanu’ impartial, nici nu-i aprob, nici nu-i dezaprob. In ultimii ani ne-am umplut de “mini-crasme”, un fel de “bodega-garii”, in care mananci repede ce ti se da (”haripi de pui”, “burgheri”, “mici”, “shaorme” etc). Singura ratiune a lor de a exista este ca mananci repede. Ieftin, bun si repde nu se poate. Ieftin e, repede e. Asa ca sa nu avem pretentii si de bun. Sfideaza logica, deh…

Revenind la ce a scris Doru, si toti ceilalti prin post-urile lor, nu ma pot abtine sa nu scriu si eu de “civilizatia din vest”: in timpul excursiei la Londra si Madrid mi-a fost dat sa vad cum acesti “vestici” se descalta in avion, isi intind picioarele puturoase pe scaunele din fata, cum in Anglia rasismul e in floare (nu am vazut maturator cu o culoare a pielii mai deschisa de #CCCCCC), cum in Madrid un angajat a jucat 3 zile Solitaire (il vedeam de la geamul hotelului, ajunsesem sa fac pariuri cu Cristina “daca ala joaca Solitaire” sau nu cand ajungeam in camera hotelului) si cum tot in Madrid din 3 trecatori intrebati “unde e strada x”, 2 fugeau de parca eram teroristi, se uitau cu groaza la noi, cum isi permite cineva “necunoscut” sa ii acosteaze pe strada…

Iar daca in aceast efectiv putregai, ca civilizatie nu se mai cheama ca e, singura modalitate de a-ti arata “cultura milenara” este raspunsul la intrebarea “ai mancat hamburger?”, e grav. Fiindca stiu sigur ca 99% din “vestici” nu au mancat sarmale. Niste inculti, d-le…

Cea mai buna replica a fost a lui Copolovici (pitestean, deh…:) ), una din imaginile din blogul sau am copiat-o si prezentat-o si eu mai sus.

Cu foarte-foarte mult timp in urma, am citit intr-o carte o fraza care pe mine chiar m-a marcat: “Traim atat timp cat cineva isi aduce aminte de noi” (aprox.)

Acum doi ani, am vrut sa realizez primul loc in .ro in care poti comemora pe cineva, ca astfel, chiar in lumea celor 5 volti, amintirile sa nu se piarda. Oamenii sa nu moara. Asa a aparut proiectul comemorare.ro, proiect in care foarte putini au crezut. Inspirat dintr-un model de peste ocean, am construit acest site, cu speranta ca si la noi acest concept isi va gasi drumul.

Romanii isi scriu gandurile si amintirile personale pe bloguri, in fiecare zi… romanii, la citirea unui articol, in orice ziar online, in care este vorba de disparitia unui semen, isi prezinta condoleantele, cu sutele, cu miile… romanii incep sa traiasca in lumea virtuala, lume ce aduce poate pentru prima oara in istoria umanitatii un concept pana acum impalpabil: infinitul. Nimeni nu poate sa afirme ca poate vedea sfarsitul Internet-ului.

Toti cei prezenti pe comemorare.ro, vor fi acolo pentru totdeauna (eu personal asa vreau, comemorare.ro fiind un proiect de suflet, si, indiferent ce imi va rezerva viitorul, voi avea grija sa tin acest site online).

La fel cum am scris si pe prima pagina a site-ului, sa deschizi pe Intenet o pagina in care sa arati intregii lumi ce persoana minunata a fost cea/cel care a plecat dinte noi, sa ajuti prietenii si rudele aflate la mii de km distanta sa aprinda o lumanare, fie ea si virtuala, si sa isi aduca propriul omagiu in amintirea celei/celui care a fost si nu mai e, consider ca este cel mai frumos gest pe care il poti face pentru cei ce nu mai sunt.

In cadrul memorialului lui Ticu Dumitrescu, au fost aprinse in doua zile peste 20 de lumanari, si pagina a fost vizitata de aproape 800 de ori. Iar cei ce au vizitat memorialul Ticu Dumitrescu au aprins lumanari si in alte memoriale prezente pe comemorare.ro, ceea ce arata ca oamenii nu uita, si ca mereu gasesc o secunda in care sa isi AMINTEASCA si sa APRINDA O LUMANARE.

Ma bucur ca am lansat comemorare.ro, vreau sa fie inteles de toata lumea care este rostul lui in .ro si sper sa devina un loc in care amintirile sa ii faca, intr-un fel, nemuritori pe toti cei plecati pe ultimul drum.

Nu, nu blogosfera din Antigua (.ag), ci din Arges. A 4-a editie (de fapt, prima, anterioarele 3 fiind doar simple intalniri “la o bere”) a fost din punctul meu de vedere o reala surpriza, organizare buna, lume destul de multa, subiecte interesante, dezbateri inteligente.

De fapt, ce m-a bucurat a fost altceva: am parteneri o firma de web development din Bucuresti, Vitality Media, cei din cadrul firmei fiind studenti. La intalnirea blogerilor din Pitesti, majoritatea erau studenti. Personal, nu am mai avut multe contacte cu lumea studentilor de foarte multi ani, si incepusem sa cred ca aceasta nesfarsita tranzitie prin care trecem si-a pus amprenta, in mod negativ, asupra “studentimii”. Cei despre care vorbesc mi-au redat increderea in viitorii intelectuali, iar inteligenta, viziunea, spiritul antreprenorial, bucuria de a trai a lor ma fac sa sper ca de fapt “luminita de la capatul tunelului” este formata din mii de scantei, de acesti tineri, si ca ei se apropie cu pasi repezi de cei din capatul intunecat al tunelului, aducand cu ei poate ce a lipsit in toti acesi ani, in ciuda sondajelor, si anume: increderea REALA a romanului intr-un viitor mai bun.

Lista cu cei prezenti, lista copiata de la Dumis: Adi Stan, Florin, Mihai, Drojdie, Adi Enache, Ramona Mandu, Robert Preoteasa, Boata Radu, Raluca Nicula, Gina Rizea, Cristina Ungureanu, Andrei Avramescu, Cristi, Mihai Andrei,Sandossu, Pirvu Dragos, Matei Mircea, Oana Stoica Mujea, Faninho, Mircea Delibas, Victor Runceanu, Andrei, Chircu Valentin. Sper sa nu fi uitat Dumis pe cineva.

Mi-a facut o deosebita placere sa ii cunosc pe toti, dupa cum spunem, efectiv am ramas impresionat de maturitatea intelectuala a celor prezenti, am fost onorat sa deschid discutiile cu subiectul “eficientei promovarii pe mediul online”, au fost extrem de interesante prezentarile celorlalti vorbitori (am aflat o gramada de lucruri nestiute pana in prezent), a fost o ocazie de a cunoaste oameni cu care in mod sigur voi colabora pe viitor. A! Si felicitari celor de la Bucuresti ce au facut efortul de a fi prezenti, sper sa ii revad la viitoarele intalniri din Pitesti.

Mult mai reusita decat noua Skoda Superb: