ianuarie 1990. Silviu Brucan. “Pentru a deprinde democratia, romanii vor avea nevoie de 20 de ani”.
dupa un numar de ani, acelasi Silviu Brucan: (aprox.) “Am gresit cand am estimat cei 20 de ani. Romanii vor avea nevoie de 40 de ani”
proverbul cu “capra vecinului” nu exista decat in folclorul unui singur popor: poporul roman. si ce mai e interesant, e ca poporul roman este unul din cele mai credincioase popoare. Leviticul 19:18 spune: “Iubeste-ti aproapele asa cum te iubesti pe tine.” Cum se impaca respectiva “capra a vecinului” (si a sa moarte) cu “iubirea fata de cel de langa tine”, ramane un mister al acestui popor.
cred ca s-ar putea umple sute de pagini cu oameni ce in fiecare duminica se dau cu capul de dalele bisericii, mananca numai de post, cand e post, nu muncesc in “zilele de sarbatoare”, iar cand vine vorba de capra/gardul/prunul/nevasta/dacia/etc a vecinului, imediat uita de “iubirea aproapelui” si procedeaza in consecinta… cu ura. dupa zeci de ani de comunism, in care”totul era al poporului” si nimeni nu “detinea” nimic, acum, in perioada “acumularilor de capital”, toata ura inmagazinata zeci de ani in acest popor se revarsa in toate colturile societatii romanesti: “de ce ala are si eu n-am”…
si acum, in plin “scandal” al salariilor profesorilor, ceilalti bugetari spun: “de ce profesorilor sa le mareasca si noua nu? sa nu le mai mareasca nici profesorilor, daca nu ni le maresc nici noua!”; hehehe… am trecut prin experienta experimentul asta, in care mi se cerea marire de salariu, nu pentru ca persoana respectiva ar fi muncit 5 minute in plus, sau ca ar fi facut lucrurile mai bine, ci doar pentru ca altcineva avea salariul mai mare… :))
nu pot nici macar sa imi imaginez cum e sa traiesti intr-o ura permanenta; presupun ca numai oamenii slabi pot sa urasca tot ce nu e ca ei: de ce ala are capra - sa-i moara capra; de ce ala are masina - ia sa-i dau cu cheia pe vopsea; de ce ala are apartament - ia sa-l il injur/denigrez; de ce ala e fericit - ia sa-l urasc!
ma bucur ca nu urasc, ma bucur ca am rude/prieteni care nu urasc, ma bucur cand imi invat copiii sa nu urasca; ma bucur ca sunt puternic, ma bucur ca am rude/prieteni puternici, ma bucur ca imi invat copii sa fie puternici.