Adi Stan

Cristi Manafu: “Astazi am avut / primit prima ţeapă de la tanar candidat. Nu s-a prezentat la interviu si nici nu a anuntat. Iar cand a fost sunata, persoana in cauza a afisat o atitudine “I don’t care” foarte relaxata. Ma rog…

Am vazut in sondajul despre cine sunt vizitatorii acestui blog ca am un numar destul de important de cititori din randul studentilor. Stiind asta acum, imi permit sa dau un sfat: cititi bine anunturile de angajare inainte de a trimite CV-uri, iar daca din diverse motive subiective / obiective nu puteti ajunge, anuntati. Nu se supara nimeni. Cel putin nu eu.

In tot spiritul asta web 2.0 si cu tool-urile pe care le avem la dispozitie, ma gandesc ca la un moment dat cineva se va gasi sa faca o baza de date cu candidatii ţepari, vizibila pe net pentru toti angajatorii.”

Dragos Dehelean:

“Cristi Manafu povesteste despre experienta lui cu un candidat “tepar”, ba chiar propune aparitia unei baze de date publice cu astfel de candidati. Eu cred ca experienta lui e una fericita, pentru ca a aflat de teapa inainte de a-l angaja pe respectivul.

Ce sa mai vorbim de experiente cu angajati “tepari”… Cateva exemple:

• Angajati in perioada de proba care pleaca fara sa anunte si eventual fix dupa ce au luat niste bani.

• Am avut discutii cu oameni pe partea de design web care lucrau full-time la alta agentie dar raspundeau si la anunturile noastre de angajare. Se ofereau sa colaboram “part-time” sau “pe proiect”. Normal ca nu ne spuneau la ce agentie lucreaza pentru ca agentia nu trebuia sa stie…

Asta in alte profesii poate merge (ex. cand speli vase sau faci munca necalificata pe santier), insa intr-un domeniu in care trebuie sa inveti foarte mult, in permanenta, e mai greu. Totusi webdesign-ul e cunoscut pentru deschiderea catre freelancer-iat. De aceea, calculul e simplu: lucrez la un angajator serios, care imi plateste salariul intreg si carte de munca, dormitez toata ziua in timpul programului, iar noaptea lucrez la “proiectele mele”.

• Angajati care impresioneaza prin retorica, insa sunt traseisti de profesie de la o agentie la alta, in cautarea cresterilor de salariu si/sau de statut. Nu sunt interesati sa-si demonstreze atasamentul pentru o organizatie, pentru a negocia cu angajatorul cresterea salariului. Tot ce ii preocupa e sa il impresioneze pe urmatorul angajator.

Din pacate, multe agentii accepta compromisul de a angaja astfel de oameni si de a-i relegitima. Din punctul meu de vedere aici ar trebui sa functioneze o intelegere intre angajatori, referitoare la calitatea angajatilor si la descurajarea unor comportamente care fac rau pietei in ansamblu.”

Adi Stan:  eu am “intalnit” si de-ai lu’ manafu, si de-ai lu’ dragos :)) sa ne traiasca! :))