“Si gandeste-te ca fiecare e pe putin 10.000 euro”
Digital Marketing Forum 2008. Sa ma duc cu masina? Sa ma duc cu trenul? Aflu in ultimul minut ca Doru Panaitescu isi serbeaza ziua de nastere. Ma duc deci cu masina si plec de cu seara, sa merg si eu sa ii spun lui Doru “La multi ani”.
Dupa chef, pe la 3 dimineata plec cu Claudiu spre casa lui, sa ne odihnim putin inainte de DMF 2008. Ajugem pe langa blocul omului, dau un ocol, nici un loc de parcare. Largesc aria de cautare. Nici un loc de parcare. Trec ~ 20 de minute. Nici un loc de parcare. Incep sa am dubii in legatura cu posibilitatea ca sa existe si alte masini undeva in lumea asta si ca de fapt toate au fost aduse in noaptea respectiva in Bucuresti.
Claudiu imi spune: “Si toate costa cel putin 10.000 euro bucata.” Ori sutele de mii de masini - PIB-ul Romaniei pe un an de zile e sub forma de roti in Bucuresti…
Gasim un loc in fata unui magazin. Parchez cat mai aproape de gardul metalic, ies pe partea dreapta din masina - totul pentru a nu incurca pe cineva de dimineata. Era ora 4.
La 7, dupa trezire, plec sa iau cate ceva de mancare. Masina mea avea oglinzile rabatate, stergatoarele “in aer” si (!) un cauciuc cu o gaura de cutit in el. Pe butuci…
Am pretentia ca imi merg neuronii, si destul de repde. Dar pentru o secunda-doua, am ramas “blocat”. Nu puteam sa cred ca este posibil asa ceva. Nu puteam sa cred ca o persoana poate avea atata rautate. Dincolo de barierele nesimtirii, se ajunsese la rautate, la ura.
Ajung la Claudiu si ii povestesc. “Ei, si? E ceva normal in Bucuresti. Bine ca nu te-ai trezit cu geamul spart.”
Nu. Nu se poate mai sa iti sparga geamul. La DMF, Antonio imi spune ca se poate, ca de o luna i s-a intamplat si lui. Vorbesc si cu altii. Toti o patisera, sub o forma sau alta, ei sau cel mult un prieten al lor sau o ruda de gradul 1. De unde trag concluzia ca asa ceva e “normal” in Bucuresti. De unde trag concluzia ca daca acesti oameni conduc aceasta tara, nu e de mirare ca Brucan, traind in Bucuresti, a prevestit ca vor trece 40 de ani pana ne vom se vor civiliza.
Ma bucur ca sunt “provincial” si ca nu trebuie sa am de-a face cu ura si intunecimea vietii din Bucuresti.
Adaugat in Chestii, socoteli..., Interiorul..., Umbrele trecutului | nici un comentariu
(Fara voturi)
Loading ...