18 ani de la 16-17 decembrie 1989, cand a inceput Revolta/Revolutia, la Timisoara.
18 ani in care eu personal nu am scapat de multe din traumele epocii de aur.
18 ani in care parca toti am uitat sa pastram in noi macar o secunda de reculegere si sa varsam in noi, feriti de ochii lumii, o lacrima pentru toti cei care au crezut intr-o viata mai buna si au iesit in strada sa isi strige crezul.
tuturor celor care trec pe aici le cer un singur lucru, azi: o secunda. o secunda doar amintiti-va de epoca de aur, amintiti-va de bucuria dar si de tristetea zilelor Revolutiei, amintiti-va de sperantele dar si de lacrimile tuturor.
fiecare picatura de sange de atunci a insemnat o lacrima mai putin pe orazul copiilor, parintilor si bunicilor, in anii urmatori. fiecare picatura de sange merita o secunda din partea fiecaruia din noi.
o secunda. a trecut. multumesc.
“Odihniti-va in pace voi, voi ce ne-ati dat speranta ca vom zambi vreodata”. (Adi Stan)
- – - – - – -
update: de citit si Dupa 18 ani (dragos roua), 18 ani… (scarlatescu), 18 (Dan – deceblog)
Acum un an discutam cu Claudiu despre fenomenul BLOG. Eu aveam o teorie conform careia blogurile si acest web 2.0 in general e mult prea mult si ca eu prevad intr-un fel o intoarcere la 1.0.
Toata lumea scrie. Jurnale, compuneri, biletele, oracole, carti s.a.m.d. Dar pentru ca o carte sa apara pe piata, o citeste mai intai un editor. Un profesionist al literelor. De aceea din miliardele de carti scrise de tot felul de zanatici, doar cele scrise de nonzanateci apar si in rafturi; restul – la gunoi.
Fenomenul BLOG lasa in continuare toata lumea sa scrie, dar nu mai exista “editorul”. Iar cum acum acces la ce au scris zanaticii are toata lumea, printre aceasta lume s-o gasi si cineva care sa spuna “ce bine le zice asta, d-le”. si asa… toti “blogării” ajung sa fie cititi, unii datorita cine stie carui cuvant indexat de google, altul datorita cine stie carui link aparut pe cine stie ce “site web doi zero”, etc. Cautarea dupa cuvantul “blog” in google returneaza un miliard sapte sute de milioane de pagini. asta unde cuvantul google – 135.000.000 rezultate, “microsoft” – 47.500.000, USA – 90.000.000, peace – 20.500.000, sex – 775.000.000 (!)…
un miliard sapte sute de milioane de pagini. BLOG.
Antonio (aici) m-a facut sa scriu acest post. Mi-a reamintit teoria mea si mi-a aratat ca nu sunt singurul care gandeste asa. Faptul ca incepem din ce in ce sa gasim mai greu ceea ce ne intereseaza, ca net-ul e de fapt o democratie haotica, in care si bruma de netiquette (network etiquette) incepe sa se transforme intr-o ceata ce pare ca se risipeste pe zi ce trece, ei bine, totul nu imi arata mie a “viitor luminos”.
O sa incepem sa ne notam adanc in memorie cele 20-30 de site-uri de care avem nevoie, o sa incepem sa tribalizam Internetul, o sa incepem sa creeam bisericute si cercuri inchise, o sa incercam sa nu mai folosim google ci doar sa vizitam/folosim/etc cele 20-30 de site-uri amintite. Rezultatul? in 10 ani o sa fie mai putini “iuzeri”, in 10 ani Internet-ul o sa treaca prin niste procese de autoreformare, in 10 ani o sa ne intoarcem la web 1.0, in care gaseam ce ne trebuia si internetul era o unealta informationala si nu un haos.
In cativa ani nu or sa mai existe tot felul de bloguri in care fiecare spune cum s-a trezit de dimineata si cum a alergat dupa autobuz si ce a vazut la televizor, urmand ca cei ce au harul de a bloga sa se focalizeze asupra unei SINGURE tematici, in speranta ca undeva, pentru cineva, vor fi unul din cele 20-30 de site-uri.
In cativa ani ne intoarcem la web 1.0. enjoy!
Vad o reclama la televizor: ~”Quelle Romania vrea sa devina lider pe piata produselor expediate prin posta” (ceva de genul asta).
Si mi-am dat seama ca de fapt tinta lui Quelle e nu sa devina lider in comert electronic, ci sa detroneze Posta Romana. Asta e tinta lor: sa expedieze cat mai mult. Cum, nu mai conteaza…
In epoca ceausescu-pcr, paginile unui catalog neckerman sau un quelle erau “vederi’ din alta lume, copii jinduiau la jucariile de acolo, femeile oftau si incercau sa faca la croitoreasa de la 3 un model de la pagina 54, barbatii vedeau cum arata un casetofon de masina. paginile respective erau evadarea din cenusiul cotidian…
Cand am vrut sa cumpar o jucarie pentru Alex (un dinozar, normal), si cand am gasit ceva interesant la Quelle, nici nu am mai stat pe ganduri – erau deja un brand pentru mine, erau “nemti”, era indubitabil ca pe 5 decembrie o sa am un dinozaur pentru Alex.
Comand. Conform termenilor si conditiilor, trebuie sa astept 3 saptamani. Mult, extrem de mult, dar… “sunt quelle, le aduc din germania, marfa de calitate, merita sa astept”. desi cred ca veneau mai repde daca as fi comandat la quelle .de
Dupa 3 saptamani, nici o veste de la ei. Dau eu telefon. La bucuresti. Ma pun tipii sa dau la satu mare telefon. Dau. ocupat. redial. ocupat. dupa 10 minute. ocupat. dupa alte 20. ocupat. peste vreo 2 ore. ocupat. redial. ocupat. redial. ocupat. redial. ocupat. redial. suna!. si suna…. si suna… dupa 30 de tzrrr…tzrrr… raspunde o tanti: “a plecat de la noi, luni-marti ajunge la dvs.” …
Trece luni, trece marti, trece miercuri, trece saptamana.
Tot eu… dau telefon. la bucuresti. ocupat. redial. suna. “stati 1 min sa verificam”. verifica. 5 minute. “nu stim, incercati la satu mare”. “faceti-mi dvs. lgatura, va rog, ca eu ii prind greu, pe “tel clientului”. nu vor. sun eu la satu mare. ocupat. nu mai incerc redial. incerc peste o ora. ocupat. redial. ocupat. intra un coleg in birou. redial. “stai asa”. ocupat. “acu zi”. redial. ocupat. redial. ocupat. colegul pleaca. redial. ocupat. redial. bancul cu rata (ratzaidracu). ocupat. dupa o ora. redial. suna!
“d-le, de la noi a plecat coletul. sunati la curier” (curierul = curiero…)
sun. d-le… nu stim, tre’ sa verificam. va sunam noi. nu suna. a doua zi dau iar telefon. “d-le, am discutat si cu seful nostru problema”. “si?”. “si seful e plecat azi, dar va sunam noi maine”.
maine. nu suna. sun eu. d-le… stiti ce? ce? camionul nostru cu colete s-a rasturnat. coletul dvs. era tocmai in camionul ala. asa, si? si nu stim unde e coletul. cum adica nu stiti??? pai.. o fi la bucuresti.. nu stim…
sun la quelle. repet prcedura (se formeaza numarul, se aude ton de ocupat, se apasa flash, se apasa redial – de vreo 15-20 de ori). quelle romania habar nu are ca un transport cu pachete e ÎN RÂPĂ. habar n-au pe ce lume sunt. sun la curier. intr-un telefon ii am pe cei de la quelle, intr-un telefon pe cei de la curierro. aud amandoua tipele ce vorbesc. incerc sa dau de urma coletului. vietnam, d-le… disparut in misiune. nu stie nimeni nimic. ii zic tipei de la quelle – d’le, dar voi ati trimis niste colete, nu va intereseaza cand drq va vin banii pe ele? tipa > habarnista. tipa de la curierro “banuieste” ca toate coletele sunt in “curtea asiguratorului” pana se limpezesc apele. coletul meu pare cel mai mare mafiot, trebuie “sa se dea la fund” pana se lipezesc apele. mafia si vietnam. globalizare. anul 2007. nasa. sateliti de localizare. google maps. pachetul meu cu un dinozaur de jucarie. quelle habar n-are. curierro are niste banuieli. holmes. dinozaurul disparut. teoria darvinista. inchizitie. vrajitorie. disparitii ciudate. OZN-uri.
Pana la urma, tipa de la curierro are dreptate. au anuntat quelle romania despre incident, au trimis camionul la “asigurator”, nu mai e jobul lor. inchid telefonul cu respectiva si ma concentrez asupra tipei de la quelle. “cei de la curierat v-au anuntat ca transportul cu colete voastre e in rapa, voi de ce nu ati dat telefon clientilor care aveau colete in respectivul transport sa le spuneti sa nu mai astepte?” – liniste – “eu ce ii spun acum lui alex, caruia i-am promis ca mosul ii aduce dinozaur, ii spun ca cei de la quelle sunt unii care nu au nici cel mai mic respect fata de clientii lor si nu le pasa deloc daca au ajuns produsele cu bine la acestia? – liniste – de fapt, stiti ce… nici nu ii spun lui alex de voi, ca apoi ma intreaba “ce-i aia quelle” si mi-e ca ii creez copilului un vocabular de mahala dupa ce aude rapsunsul meu la intrebare” – liniste – auziti, dar daca tot nu mi-a sosit pachetul, ce trebuie sa fac eu acum, ajunge sa va spun ca vreau dinozaurul ala si mi-l trimiteti peste 3 saptamani (cu gandul la mos craciun, eu…) ? quelle: nu, va trebui sa faceti din nou o comanda.
nu zau… la voi? niciodata!!!
vor sa devina lideri. dai pe net dupa quelle si gasesti numai posturi prin forumuri si posturi prin bloguri cat de dezamagiti sunt toti de serviciile quelle. printre linkuri, gasesti si link-uri catre tot felul de advertoriale, “quelle sunt exceptionali”, “quelle sunt si vor fi cei mai buni”… vox populi – auziti, mai quelle? sau nu va pasa???
www. quelle. com .ro bate undeva in www.quelle-international.com/ro/. nici macar un amarat de server nu au in .ro. banuiesc ca si celelalte (.hu, .pl, .sk, .de etc.) tot acolo bat, intr-un unic server. iar quelle-international ala o sa le expire in februarie 2008. ca si afacerea, banuiesc… (quelle com expira prin aprilie 2008…).
quelle com ro luat undeva la mijlocul anului 2005. la sfarsitul anului 2006 au luat si quelle .ro. atunci au mai facut ei rost de 60 de usd plus tva…
aaa… draga quelle… aveti pe rotld toate datele de identificare ale mele (cautati la domeniul adistan.ro). dati-ma in judecata pentru “defaimare” (sic!) daca un singur cuvant din ce am spus mai sus nu e adevarat.
Stiam de concursul ele.ro de cateva zile, mi s-a parut o idee interesanta … si cam atat.
O anumita intamplare din seara aceasta m-a facut sa ma inscriu si eu. Intamplarea o redau chiar si in email-ul trimis catre sexyblogger [at] ele.ro:
“Buna ziua
Numele meu e Adi Stan si as dori sa ma inscriu in acest concurs mai mult
pentru a vedea daca nearatand chiar ca Brad Pitt, nescriind la fel de bine
ca Leonard Cohen si neavand contul lui Bill Gates, dar fiind TATIC, ei
bine, pentru a vedea daca vizitatoarele ele.ro apreciaza aceasta calitate
la un barbat.
In aceasta seara, la o discutie cu prietenii, unii insurati, cu copii,
unii (inca) burlaci, cred ca am primit din partea unui bun prieten unul
din cele mai frumoase complimente din viata mea: “Nici unul de aici nu
poate fi considerat un tata mai bun ca Adi; daca acum ii spune Alex sau
Andra ca au nevoie de ceva, Adi abia mai apuca sa ne salute, in graba cu
care se scoala de la masa”.
Stiam de concursul ele.ro, dar pana in aceasta seara nu am avut motive sa
particip. Vreau insa sa vad cat de mult conteaza pentru o femeie
capacitatea unui barbat de a fi un bun tata vs. frumos/inteligent/bogat.
De aceea am si trimis fotografia mea in care sunt impreuna cu Alex,
consider ca impreuna cu el arat mult mai bine decat Brad Pitt, scriu mult
mai frumos decat Leonard Cohen si sunt mult mai bogat decat Bill Gates.
Multumesc si toate cele bune,
Adi Stan”
Ce imi doresc? …Sa primesc voturi NUMAI de la femeile ce apreciaza cel mai mult la un barbat puterea acestuia de a fi tata.
Stiu pentru moment sigur o persoana ce a apreciat (printre altele…:) ) acest lucru la mine: Cristina, sotia mea
Si sa fie si Andra aici:
Am fost o zi la si o noapte impreuna cu cei de la Boom, la Craiasa Muntilor, la invitatia lui Claudiu. Despre cum e pe acolo, au mai scris, pana acum, Magda si Gabi (UPDATE: si Doru). La plecare, masina mea era blocata de ceva mai tarziu decat mine sositii Gabi si Corina.
In momentul in care i-am spus lui Claudiu ca trebuie sa ii deranjez pe “lords of the banners”, lorzii fiind desigur cei din Boom, pentru a-mi debloca masina, replica a fost: “asta e de scris pe blog”. Deci… am scris :)
Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta intalnire au fost cei 5-6-7 copii prezenti, cu varste intre 1 an si 4 ani. Mi-a parut rau ca nu am stiut ca or sa vina, cei care au, cu copii la munte, as fi venit si eu cu Cristina si cu Alex si Andra. Data viitoare :)
Testul aici: http://www.politicalcompass.org/test
The Political Compass
Economic Left/Right: 0.88
Social Libertarian/Authoritarian: -0.56
Cred ca trebuia sa ies ceva mai autoritar pentru ceea ce fac eu acum (management). Si poate putin si mai spre dreapta. Cred ca as fi un bun analist, sunt foarte apropiat de centru, de un echilibru perfect.
Cateva repere:
De cand s-a terminat Netcamp-ul, constat cu surpindere ca sunt la al treilea post.
Si asta datorita postului “Cum sa esuezi lamentabil online” al lui Dragos Manac, in fiecare rand imi regasesc propriile idei si ganduri. Merita citit!
Totodata, subiectul Kula deschis de Zoso incepe sa aiba din ce in ce mai multe comentarii… Zoso, ne intalnim la Netcamp 2008, cu maibun vs Kula?:)