Adi Stan

am doi copii, un baietel, alex, de 3 ani si jumatate, si o fetita, andra, de 1 an si 3 luni.

andra, din motive inca necunoscute (credem ca un iaurtel pentru copii a fost cauza), a suferit o intoxicatie alimentara, o infectie a tractului digestiv, destul de grava, dupa spusele unui doctor a fost chiar o “cumpana”.

la spitalul de copii din pitesti, datorita d-nei doctor gamulescu si d-lui doctor hotaran, pericolul a trecut, fetita este din nou pe picioare, manaca, e voioasa, ZAMBESTE.

cat despre spital… sptalul e doar:

UN SPITAL DE COPII DIN ROMANIA EUROPEANA IN CARE ZBURDA COHORDE DE GANDACI

mari si mici. rosii si negri. vioi si posaci. alpinisti pe faianta si iesiti la promenada pe podea. cu sleata de gandacei dupa ei sau inca burlaci, in cautare de consoarta. diurni si/sau nocturni. agresivi sau pasnici. tone de gandaci.

pe jos se spala cu o carpa soioasa, o data la 2-3 zile. mobilierul e din anii ‘80. saltele sunt cartiere (rezidentiale) de gandaci. lenjeria e formata din 20% carpa initiala numita cearceaf, restul de 80% fiind carpeli.

degeaba avem doctori buni. de fapt, nu degeaba. ei au ramas ultima noastra sansa de scapare. dar degeaba au invatat oamenii aia carte atatia ani, daca nu au conditii de munca.

pacat de pasiunea lor si de dorinta lor de a face bine. 17 ani de post-comunism nu au reusit sa aduca 100 de paturi noi si 100 de schimburi de pat intr-un spital de copii intr-un oras cu “pretentii”…

nu mai zic de liftiere… imi fac o a nabii de mare favoare ca ma lasa sa urc cu liftul, le intrerup discutia si barfa timp de 1 minut, e inadmisibil asa ceva. una din cele mai cretine profesii inventate de oameni, aceea de liftier (unu’ care sta toata ziua pe un scaun si apasa o data la 5 minute un buton = apasa de cateva zeci de ori un buton in cursul unei zile…) . iau op-urile catre banca si ma crucesc cati bani dau la stat ca si contributii la sanatate. si din banii astia sunt platite niste tipe care croseteaza si se uita urat la tine daca vrei sa urci/cobori cu liftul. “a, asta a urcat si ieri, tot cu liftul”, apuc sa aud o liftiera zicandu-i alteia, dupa ce am coborat din lift, cu capul plecat si ingaimand “multumesc”-uri in nestire (sa ma ia si data viitoare, cand aduc de mancare sotiei si fetitei…)

spitalul din ‘84… ajuns in 2007. 23 de ani. in care in afara de un bancomat si un automat de cafea in hol, nu s-a mai adus nimic nou. in 23 de ani, intr-un spital de copii, au aparut 2 aparate noi: un bancomat si un automat de cafea.

au dreptate aia de afara sa isi puna intrebarea “oare nu i-am acceptata pe astia prea devreme?”. pentru ca da, au acceptat intrarea romaniei in ue prea devreme.

brucan in ianuarie 1990 spunea ca romaniei ii trebuie 20 de ani sa ajunga unde trebuie. mai apoi, prin anii 2000, a retractat, si a spus ca din momentul ala ii mai trebuie 20 de ani, ca in ‘90 a gresit, trebuia sa zica 40.

avea dreptate…

… lui andrei gheorghe. preambul: Raluca Stroescu moare in urma suprasolicitarii zilnice si silnice datorate “fisei postului” de la Ernst & Young si din cauza neglijentei medicilor de la Centrul Medical Unirea.

andrei gheorghe, intr-o emisiune la realitatea, la sfarsit, a tinut sa isi precizeze pozitia de anti-workaholic, sa blameze ernst & young (de parca numai la ei ar fi asa…) si sa precizeze clientii acestora, cu intentia (scopul?) probabila ca acestia sa renunte la serviciile amintitei firme (putin probabil ca o vor face…).

andrei gheorghe a uitat cum cu numai cateva zile in urma aproape adormise la o alta emisiune de pe realitatea, unde nici nu prea avea ce sa caute, cu alte cuvinte, daca se ducea sa se culce, nimeni nu ii simtea lipsa.

nu am nimic cu andrei gheorghe, personal au fost momente in care i-am dat bile albe la unele gesturi/fapte/replici, alta data i-am dat bile negre, dar nicicand nu mi s-a parut a fi un om ipocrit. m-am inselat. e.