03 Mar 07 ne uitam mortii…
Am primit email-uri de la cativa amici referitoare la acel post. Reactiile lor m-au uimit….
“nu a fost chiar asa…”, “eu aveam banane atunci…”, “nu era ma coada atunci la paine…”
nu am continuat discutia, ca poate aflam ca numai la mine acasa se oprea curentul, ca numai la mine acasa era frig, ca numai televizorul meu mergea 2 ore pe zi, ca numai mie imi era frica de miltian, ca numai eu luam paine stand la coada, ca numai eu nu mancam banane…
ideea e ca deja multi au uitat. ideea e ca altii nici nu stiu ce a fost atunci. ideea e ca nimeni astazi nu mai spune ce a fost atunci, ca nimeni astazi nu mai povesteste copiilor ce au insemnat acei ani. eu cu blogul meu poate ce ma mai gandesc sa las ceva scris, sa arat copiilor mei.
dar daca toate amintirile “rele” de pe vremea aceea s-au sters in mintea si sufletul romanilor, e dureros.
s-au uitat strigatele de suferinta din puscariile comuniste. s-au uitat bataile luate de taranii care nu vroiau colectivizarea. uciderea lor. s-au uitat milioanele de ore de frig. de foame. de frica. de punerea sperantei in cutia cu boli.
intram in ue. deja incep sa nu mai simt mari diferente (dpdv vizual) intre unele orase din romania si unele orase din afara (la tara inca mai sunt multe diferente…). romanii de cativa ani au inceput o noua viata. au supermarketuri, au sosele cat de cat bune, au masini cat de cat bune, au vacante in strainatate, au 20 de canale in limba romana la televizor, au zeci de ziare, au locuri de munca din ce in ce mai curate, mai umane. e normal sa uiti ca acum 15 ani nu era decat o alimentara, un aprozar si un gostat pentru un cartier intreg. e normal sa uiti ca acum 15 ani mergeau cu ratie de benzina, 20 l pe luna, iar o data la doua duminici se uitau pe geam. e normal sa uiti ca aveau 2 ore pe zi de televiziune, pline si alea de omagii. e normal sa uiti ca aveau 2-3 ziare, pline si alea la fel de alte omagii si aberatii. e normal sa uiti ca nu aveau pasapoarte, ca faceai puscarie daca aveai 1 dolar in casa, ca o excursie in europa era posibila doar pentru mai putin de 1% dintre ei. e normal sa uiti toate acestea… oare e normal?
stergeti-va amintirile, ingropati-le. nu e nici o problema. comunismul nu se mai intoarce, voi mergeti in excursii “afara”, va alegeti ce sa mancati, de ce sa ma amintiti toate cele ce au fost?
toata omenirea, indiferent de neam si de religie, isi cinsteste mortii. pentru toata omenirea exista cult al mortilor bine definit in fiecare comunitate. toata omenirea incearca sa nu isi uite mortii…
numai noi… ii uitam! uitand ce au facut pentru noi, uitand ca fiecare strigat de durere al celor maltratati in beciurile securitatii a insemnat un pas inainte in descoperirea libertatii. cu fiecare baston in ficatul unui detinut, poporul roman a fost mai aproape de libertate. cu fiecare persoana moarta “din cauze naturale” in puscariile comuniste, poporul roman a fost cu un pas mai aproape de mancare, de supermarketuri pline. cu fiecare familie stramutata in baragan, poporul roman a fost cu un pas mai aproape de a avea o telecomanda si de a avea ce sa schimbe cu ea.
poate binele de acum a facut ca acel rau de atunci sa fie sters, creierul sa mai refuze sa tina minte durerea.
e posibil…
e posibil sa uiti frigul, sa uiti foamea, sa uiti intunericul fizic si bezna intelectuala…
dar nu este posibil sa iti uiti mortii… nu este posibil la 15 ani de la revolutie sa nu mai stii nici macar numele unei puscarii comuniste, sa nu fi auzit de arnautoiu si luptatorii anticomunisti, sa nu fi auzit de fenomenul pitesti si reeducarea lui turcanu…
e cel mai mare pacat al acestui popor… acela ca si-a uitat mortii…
