Adi Stan

Cum ii spuneam si lui Claudiu, astazi toata ziua mi-am dedicat-o citirii blogurilor, patinarii pe net, relaxarii, fara proiecte, fara clienti, fara termene limita, fara umblat prin coduri php, fara strategii, fara nimic, decat “patinare pe net”.

Normal, am ajuns si pe la Radu Ionescu, si acolo am citit “Ideile sunt irelevante. Executiile conteaza“, un post in care se amintea si de skiresorts.ro al lui Codrut Precup (un partener al meu, de aceea mi-a si sarit in ochi post-ul respectiv).

Apoi, normal, am citit si comentariile vizitatorilor lui Radu.

Octav: “A brilliant idea is a job halfdone”. Radu (raspuns) : “A job halfdone it’s a job halfdone.”

Aici Radu a dat replica perfecta. Mi-a placut. Si desi Radu prin post-ul sau se referea de fapt la continutul skiresorts.ro, am extrapolat totul, si datorita comentariilor amintite, la mine si la firma mea de web development, si la partea a doua ce ne revine in cadrul unui proiect, si anume executia. Si m-a pus pe ganduri… La cat de importanta este intr-un proiect ideea, si la cat de importanta este executia.

Si mi-am dat seama ca de fapt si aici se aplica 80-ul: site-uri in care 80% a contat ideea si 20% executia si site-uri in care 20% a contat ideea si 80% executia.

As vrea sa iau 80-20.ro si sa construiesc un site in care sa fie exemple de site-uri, aratand unde este 80-ul si unde este 20-ul. Si de fapt pe respectivul site sa fie exemple din orice domeniu unde ideea a fost 80% si executia 20% sau invers. Ar fi interesant :) Oricum, pentru moment, rotld zice: “Domeniul 80-20.ro este liber si poate fi inregistrat.”

Update: http://8020.adistan.ro e online!

Enjoy!

Data start: 27.12.1973 ora 13:00:00 (~) - data nasterii

1.500.000.000 secunde mai tarziu: pe 9 iulie 2021, la ora 15:40:00
20.000.000 minute mai tarziu: pe 6 ianurie 2012, la ora 10:20:00
300.000 ore mai tarziu: pe 18 martie 2008, la ora 13:00:00
15.000 zile mai tarziu: pe 21 ianuarie 2015, la ora 13:00:00
2.000 spatamani mai tarziu: pe 26 aprilie 2012, la ora 13:00:00

deci prima cifra rotunda ce va urma in viata mea va fi cam peste un an si va reprezenta trecerea a 300.000 de ore din viata mea. 500.000 vor fi pe 10 ianuaire 2031. Sa (ma) risc si sa calculez milionul? Neah…

Miliardul de secunde l-am facut ~ pe 4 septembrie 2005 la ora 14:45. Oare ce faceam eu la acel moment??

ps: calculatorul l-am gasit aici:

http://www.timeanddate.com/date/birthday.html

Am citit pe un blog, in dreptul unui subiect legat de anii “de aur”, un comentariu care m-a lasat mut: “Da, au fost si lipsuri, DAR tot romanul avea congelatorul si frigiderul plin de mincare indiferent ca era de la sat sau de la oras. Tot romanul avea servici, bani de chirie si intretinere, gaz, lumina… citi au azi servici asigurat cu carti de munca, citi isi pot plati chiriile, intretineriile, si celelalte… Oamenii aveau pensii si banii aveau valuare. Azi avem pensionari care cersesc la metrouri, pe strazi sau in cimitire.”

Pentru moment, in timp ce citeam, mi se parea absurd ca cineva poata sa spuna “au fost si lipsuri, dar tot romanul avea congelatorul si frigiderul plin de mancare”.

au fost “SI” lipsuri. un “SI” acolo, micut…

boborul avea loc de munca. si muncea sa aduca tara pe inalte culmi, si primea bani care aveau “valuare”, bani cu care platea si intretinerea, si gazul, si lumina. ce vremuri, d-le, ce vremuri…

de fapt, aveam asa: aveam lumina. 16-20 de ore pe zi, si normal, seara, cand era intuneric afara, eram “fara”. aveam gaz, cu presiune exact cat sa nu fie aspirata pe teava flacara chibritului. aveam case, toti, cu chirie la stat. intr-un cartier cu 20-30.000 de suflete, stiu un singur bloc ca avea apartamente “cumparate”. restul cu chirie la stat. aveam oua. de 2 ori pe luna. aveam chibrituri. de 3 ori la 5 luni. aveam zahar. 1 kg pe luna  de membru de familie. aveam paine. o jumatate pe zi. aveam lapte. duminca, 2l. aveam portocale. in decembrie. aveam concediu la mare, prin sindicat. ca sa ajungem acolo, strangeam ratia de benzina (20l pe luna) timp de 3-4 luni. aveam carneeeeee. maxim o data la saptamana. mai mult oase. doar cu vagi urme de carneeeee pe ele. aveam branza. din cauciuc. scartaia printre dinti. era facuta din petrol, cred. aveam unt. dupa 4 ore de stat la coada in frig, de la 5 dimineata. aveam televiziune. 2 ore pe zi. in care o ora si 59 minute ne bucuram ca suntem contemporani cu tovarasu’. restul, 1 minut, era imnu’. aveam cerneala pescarus. si stilou chinezesc, dar dupa clasa a 5-a, pana la varsta clasei a 5-a riscand sa fi prea mic si sa il strici. aveam creveti. rafturi intregi de creveti. vietnamezi. miliarde de creveti. crevetuiam. aveam practica agricola la porumb. in octombrie, in frig, “depanusam”. aveam…

Dupa articolul de anul trecut, “O data, de doua ori, de trei ori, adjudecat!”, scris de Andreea Groenendijk, o reaparitie in Ziarul Financiar in cadrul articolului “Adjudecat doar cu un simplu click”, scris de Adriana Rosoga, nu face decat sa ma bucure ca cele doua jurnaliste au considerat ca ceea ce am spus merita a fi citit de cei ce au cumparat Ziarul Financiar (sau au vizitat site-ul Ziarul Financiar).

Le multumesc ambelor jurnaliste pentru increderea acordata vorbelor mele si imi doresc ca si tot ce scriu aici, pe blog, cineva sa considere cuvintele mele utile, sau frumoase, sau interesante, sau …

Desi am mai fost de-a lungul timpului pe http://www.igu.ro/latrecut/ , primind un email vis-a-vis de posturile mele referitoare la epoca de aur, am urmat link-ul si am citit respectivul post.

acolo, o gramada de amintiri, pe multe din ele credeam ca le uitasem, dar cu o anumita placere am constatat ca nu le uitasem, ca erau indesate undeva intr-o debara a memoriei.

ce m-a frapat. lipsa cuvantului “coada”. toti cei care au postat acolo, la vremea epocii aveau intre 10 si 20 de ani. tot isi aduceau aminte de cartonase, frunza, pocnitori cu bete de chibrit, dar nimeni nu a rostit nimic de cozi.

m-am gandit de ce. si e simplu. toti de fapt au traumele respectivelor cozi. dar creierul, in dorinta de a se autoproteja,  a blocat accesul la amintirile dureroase. le-a pastrat pe cele frumoase. autoconservare. e simplu.

am zambit si am ras cand am citit multe din “liniutele” de acolo. recomand tuturor celor peste 30 de ani sa citeasca insemnarile respective. un mic salt in trecut poate ne va face sa vedem altfel prezentul. sper.