02 Feb 07 5 lucruri mai putin cunoscute despre mine
Nu sunt neaparat numai din trecut. Trecut, prezent si viitor. Fapte si dorinte. Vise.
1. Imi iubesc sotia. Imi iubesc copii. Da, culmea! Si sotia! :)
2. Am foarte multe traume din perioada 1980-1989. Traume peste care, desi le constientizez, desi incerc sa le indepartez, revin in viata de zi cu zi. Patetic, nu? Dar le am…
3. As vrea sa vad Piramidele. Intotdeauna am fost fascinat de Egiptul antic.
4. Cred in proiectul comemorare.ro. Se pare ca sunt singurul care crede in el. Si sunt sigur ca va fi viabil, si sunt sigur ca va avea succes. Se pare ca sunt singurul care are siguranta asta. Ramane de vazut… [update 2009: vandut! :) ]
5. As vrea sa traiesc intr-o lume in care un individ cu handicap sa nu fie privit ca un paria. Sora mea este o persoana cu un handicap. Si a reusit in viata mai mult decat foarte multe milioane de persoane “normale”. O admir, are mult mai multa ambitie ca mine. Dar revenind, as vrea sa traiesc intr-o lume in care prostia (= handicap la nivelul organului numit creier) sa nu mai fie adulata (“ce bine le zice minune”, “ce frumos fato”, “da’ si guta le zice bine” etc.) iar incapacitatea de a ajunge intr-un anumit loc in societate datorata unui alt handicap (la alte organe: ureche, ochi, picior etc.) este privita ca o vina.
02 Feb 07 O ecuatie pe zi
Preluata de aici:
“Tot ce pare sigur si complet la un moment dat se dovedeste pana la urma amagitor si trecator.
In aceste conditii se poate enunta o lege universala perena care sa indice firmelor calea cresterii continue ?
Ex-primarul New York-ului, Michael Bloomberg, si Bill Simon, fost secretar al Trezoreriei SUA, au raspuns DA in cursul unui interviu si au condus la creionarea unei ecuatii ce straluceste prin simplitate:
CC = C + A + M adica,
CC = Cresterea Continua a businessului
este ce se poate obtine prin efectul cumulat a trei preocupari obsedante ale managementului:
C = de Capturare a clientului
A = de Amplificare a relatiilor cu acesta si
M = de Mentinere a relatiilor PE VIATA.”
O scriu pe ecranul telefonului mobil, sa o vad de fiecare data cand ma suna un client si am tendinta sa zic “ii dau eu telefon mai incolo/sa-mi dea email/”nu il aud”/”l-am uitat in masina” etc. O scriu mare pe ecran. CC=C+A+M. Cu rosu.
02 Feb 07 se da ceva?
Citeam pe Manafu urmatoarea povestioara:
“News: A plecat Bill Gates
In celebra patiserie a pasajului din Piata Victoriei, un domn de > 60 de ani comenta cu o vanzatoare:
“Si ce!? Si ce daca a venit?!”, zice batranelul.
“Pai e cel mai bogat om din lume”, il incuraja vanzatoarea.
” Si ce daca a venit! Ne da noua ceva? Da la cineva ceva?… A venit sa ia!”, a replicat domnul.”
Si dupa, o gramada de comentarii, mai mult sau mai putin comentabile, la randul lor.
Acum, ar fi de analizat doua aspecte: pre si postrevolutionare.
Pre revolutionare: folosirea obsesiva a verbului a da in limbajul zilnic: “ce se da aici”, “s-au dat portocale la colt”, “mai ajunge sa se dea si aici in spate”, “se da pe cota (ratie, cartela etc.) sau la se da la liber”.
Singurul scop al romanului era sa fie acolo unde se “dadea” ceva. Lame de ras, scobitori, 1 l de ulei, 1 kg de zahar, o paine, 3 portocale scofalcite, cincinalele banane, soia impachetata sub forma cilindrica de salam, nechezol, 1 pachetel de unt. Nimic nu era normal sa fie. Totul trebuia “sa se dea”. Iar cetateanul, constient ca rolul lui in viata e sa fie prezent acolo “unde se da ceva”, nici nu concepe acum, dupa aproape 20 de ani, ca “aici nu se da nimic”.
Post revolutionare: “nu ne vindem tara”. Normal, o dam pe degeaba. Dar nu noi, boborul, ci ei, “Alesii”. Boborul percepe deci doar ca el, “strainul”, doar ia. Nu da. Ia. Si deci logica pune un semn de egal intre “capitalistul imperialist antiroman” si “a lua” ( ≠ “a da” ).
Deci eu nu vad nimic ciudat in gandirea batranelului. 50 de ani de Dej si Ceausescu si-au pus amprenta adanc in neuronii omului. Restul de pana la “> 60″, cei postervolutionari deci, au fost trecuti de batranel incercuind cu rosu, intr-un calendar pe 5 ani, cele 2 zile in care i s-a marit pensia. 50 de ani a intrebat “ce se da”, inca 20 a intrebat “cand se mai da (ceva la pensie)”. Traieste prin a vrea sa i se dea. Gandeste prin prisma “trebuie sa imi dea”. Cine? Cand? Unde? Au fost mereu necunoscute pentru el. Si asa or sa ramana pana la groapa. Niste necunoscute.
Nu-l huliti pe batran. Nu-l ironizati. Nu aveti dreptul. Nu avem dreptul. E un biet sarman ce toata viata lui a trait doar ca sa spere ca cineva “ii da”. E trist…
02 Feb 07 Google si angajatii…
Am citit pe Orlando.ro cateva date despre Google: 10,674 angajati la 31 dec.
Am mers pe Google Finance si am vazut profitul pe 2006:
3.567,05 milioane USD.
Booon… si acum sa impartim cele doua cifre. Rezulta ca fiecare angajat al lui Google a adus companiei un profit de 334.181,18 USD. Fiecare angajat. Ca e portar, ca e Project manager, ca e bucatar, toti, impreuna, au facut ca, pentru google, profitul adus de fiecare sa fie de 335.000 dolari.
Citeam undeva de politica Google si Microsoft fata de timpul de lucru al angajatilor: vii cand vrei, pleci cand vrei, dormi, te uiti pe pereti, codezi, faci cam ce vrei cand vrei. Tot ce ti se cere este sa duci la bun sfarsit proiectele incredintate, la termenul specificat. Codezi de acasa? Nici o problema! Vrei sa tragi un pui de somn sub (pe) birou la Microsoft? Nici o problema! Faci un polo in piscina de la Google? Adu-ti slipul de acasa. Si vezi sa nu racesti. In rest… Nici o problema!
Observ ca da roade aceasta flexibilitate a programului si a mediului de lucru. Respectul fata de angajati nu poate duce decat la respectul reciproc al acestora fata de locul de munca. Castiga firma. Astfel, castiga si angajatii. Si astfel, firma castiga mai mult. Continuand, si angajatii castiga mai mult. Iar firma incepe deci sa castige si mai mult. Urmand exemplul ei, angajatii castiga la randul lor si mai mult. Si tot asa, in acest cerc vicios, toti castiga. As dori sa se afle si la noi de existenta viabila undeva pe glob a acestui cerc vicios. Si poate astfel se va ajunge si la noi, $candva, sa aduca profit firmei in care lucreaza peste 300.000 USD anual. (Nota: $candva > 2007 + $x_ani)
Oare ce valoare are variabila $x_ani ?
