09 Aug 08 inainte si dupa…
Cristi Manafu: “Astazi am avut / primit prima ţeapă de la tanar candidat. Nu s-a prezentat la interviu si nici nu a anuntat. Iar cand a fost sunata, persoana in cauza a afisat o atitudine “I don’t care” foarte relaxata. Ma rog…
Am vazut in sondajul despre cine sunt vizitatorii acestui blog ca am un numar destul de important de cititori din randul studentilor. Stiind asta acum, imi permit sa dau un sfat: cititi bine anunturile de angajare inainte de a trimite CV-uri, iar daca din diverse motive subiective / obiective nu puteti ajunge, anuntati. Nu se supara nimeni. Cel putin nu eu.
In tot spiritul asta web 2.0 si cu tool-urile pe care le avem la dispozitie, ma gandesc ca la un moment dat cineva se va gasi sa faca o baza de date cu candidatii ţepari, vizibila pe net pentru toti angajatorii.”
“Cristi Manafu povesteste despre experienta lui cu un candidat “tepar”, ba chiar propune aparitia unei baze de date publice cu astfel de candidati. Eu cred ca experienta lui e una fericita, pentru ca a aflat de teapa inainte de a-l angaja pe respectivul.
Ce sa mai vorbim de experiente cu angajati “tepari”… Cateva exemple:
- Angajati in perioada de proba care pleaca fara sa anunte si eventual fix dupa ce au luat niste bani.
- Am avut discutii cu oameni pe partea de design web care lucrau full-time la alta agentie dar raspundeau si la anunturile noastre de angajare. Se ofereau sa colaboram “part-time” sau “pe proiect”. Normal ca nu ne spuneau la ce agentie lucreaza pentru ca agentia nu trebuia sa stie…
Asta in alte profesii poate merge (ex. cand speli vase sau faci munca necalificata pe santier), insa intr-un domeniu in care trebuie sa inveti foarte mult, in permanenta, e mai greu. Totusi webdesign-ul e cunoscut pentru deschiderea catre freelancer-iat. De aceea, calculul e simplu: lucrez la un angajator serios, care imi plateste salariul intreg si carte de munca, dormitez toata ziua in timpul programului, iar noaptea lucrez la “proiectele mele”.
- Angajati care impresioneaza prin retorica, insa sunt traseisti de profesie de la o agentie la alta, in cautarea cresterilor de salariu si/sau de statut. Nu sunt interesati sa-si demonstreze atasamentul pentru o organizatie, pentru a negocia cu angajatorul cresterea salariului. Tot ce ii preocupa e sa il impresioneze pe urmatorul angajator.
Din pacate, multe agentii accepta compromisul de a angaja astfel de oameni si de a-i relegitima. Din punctul meu de vedere aici ar trebui sa functioneze o intelegere intre angajatori, referitoare la calitatea angajatilor si la descurajarea unor comportamente care fac rau pietei in ansamblu.”
Adi Stan: eu am “intalnit” si de-ai lu’ manafu, si de-ai lu’ dragos :)) sa ne traiasca! :))
Reader's Comments
Pingbacks/Trackbacks
Leave a Comment
Propun crearea unei baze de date care sa contina angajatorii neseriosi, in care sa se specifice modul in care-si trateaza angajatii si toate magariile financiare facute de acestia pe spinarea angajatilor.
Multi angajatori pretind loialitate din partea angajatilor, dar oare ce s-a intamplat cu conceptul de loialitate fata de angajat?
In aceasta situatie, angajatul poate spune foarte simplu:” Nu merita sa lucrez pentru acest patron, e timpul sa caut o firma unde mi se va acorda respectul cuvenit si nu voi fi tratat ca un gunoi”
Ce parere ai?
Total de acord si cu tine; eu personal, de exemplu, intotdeauna am avut respect fata de angajati; sunt adeptul “oamenii te ridica, oamenii te coboara”; stiu ca avand grija de salariati, ai de fapt grija de afacerea ta;
ce am ridicat la fileu prin citatele respective este ca la noi nu exista respect fata de munca, de fapt; nu exista respect fata de cele 8 ore in care ar trebui sa dai ce e mai bun in tine; (aproape) nimeni nu vrea (nu mai crede) dezvoltare personala, (aproape) nimeni nu mai vede in viitor, doar prezentul conteaza; la o indatorare masiva a poporului pe urmatorii 20 de ani, la o politica de credite dusa la absurd (doar cu buletinul…), tot romanul nu mai vrea sa vada ce va fi in viitor; pentru tot romanul conteaza doar ce e “acum”: leafa!
atat pentru angajatori, dar mai ales, culmea, pentru salariati, recomand citirea LIDERO ; doar punandu-se, fie doar si mental, pentru cateva momente, in “pielea” angajatorului, angajatul va putea sa vada ca atunci cand “dă” ce e mai bun din el in cele 8 ore, nu o face “pentru patron”, ci pentru el insusi…
Ai spus-o excelent, Adi. Multumesc.
” angajatul va putea sa vada ca atunci cand “dă” ce e mai bun din el in cele 8 ore, nu o face “pentru patron”, ci pentru el insusi…”
Corect, daca patronul este si el corect cu angajatii sai, dar ce faci in caz contrar?
Pai unui patron ii convine ca angajatul sa dea tot ce poate mai bun din el pentru ca firma respectiva sa prospere, dar ce te faci cand firma prospera si angajatul ramane cu acelasi salariu ca la inceput, sau i se scade din salariu pe diverse motive, nu neaparat legate de ceea ce lucreaza el, ca de exemplu cand patronu minte cu nerusinare ca nu are profit, dar se intampla exact pe dos?
“dar ce te faci cand firma prospera si angajatul ramane cu acelasi salariu ca la inceput, sau i se scade din salariu pe diverse motive, nu neaparat legate de ceea ce lucreaza el, ca de exemplu cand patronu minte cu nerusinare ca nu are profit, dar se intampla exact pe dos”
1. cand ti se scade din salariu, iar motivele nu sunt legate de ceea ce lucrezi, ai la indemana multe cai de a-ti gasi dreptatea; dar motivele nu trebuie sa fie legate numai de “ceea ce lucreaza el” si de “cum” lucreaza, “cand”, “cat de bine” etc.; daca esti sigur ca nu ai nici o vina, primul pas este sa discuti cu angajatorul, deschis, despre respectiva problema;
2. “patronu minte cu nerusinare ca nu are profit, dar se intampla exact pe dos”: asta e cea mai buna dintre toate; am avut si eu la randul meu “de tras” dtorita acestei mentalitati a angajatului: de ce sa muncesc eu sa castige ala mai mult… simplu: “ala” e cel care iti da banii, “ala” e cel care a investit, “ala” e cel care a riscat etc etc etc. E extrem de simplu sa dai vina pe “patron”; Stiai ca pentru a fi rentabil un angajat, el trebuie sa ia salariu maxim 30-35% din ceea ce produce? Restul pana la 100% sunt taxe la stat, recuperari de investitii, fonduri de dezvoltare si profit; Iar daca acele investitii au fost roboti ce suplinesc munca a 10 oameni, si au costat sute de mii de euro, iar tu, ca angajat, datorita acelor roboti produci cat zece angajati la ciocan, ei bine, tu trebuie sa iei maxim 3% din ceea ce produci lunar…
3. iar cel mai bun raspuns fata de toti cei care “dracuie” patronii si masinile lor, fara sa isi dea seama ce implica sa ai firma ta, este: Liviu, fa-ti firma ta; si mai vorbim peste 2-3 ani sa vedem daca ti-ai mai schimbat din pareri…
Cel mai edificator exemlu este Marius Ghenea, fondator Flamingo, Flanco, PCFun.ro etc., care, la un moment dat a spus: eu nu imi permit sa fiu rupt mai mult de 36 de ore de afacerile mele. Un om ce ridica afaceri de milioane NU ISI PERMITE O PAUZA MAI MARE DE 36 DE ORE. Un om ce ridica afaceri de milioane munceste dublu cat angajatii lui;
Si raman ferm cand zic: salariatul cand “da” ce e mai bun in el, o face in primul rand pentru el insusi; o face pentru dezvoltarea lui profesionala; o face pentru dezvoltarea lui in ierarhia firmei (care inseamna si salariu marit); o face pentru a se simti OM, om care munceste; din copac au coborat maimutele care au muncit si au vrut sa se dezvolte; restul stau tot acolo si “dracuie” oamenii care au masini de culesc banane, in timp ce ele trebuie sa “munceasca” sa le culeaga…
Intai dati, si apoi cereti; e foarte greu unui patron sa spuna “nu iti maresc salariul” cand te duci la el si ii arati EFECTIV care au fost progresele tale. Atentie! Progresele, am zis; faptul ca faci doar ce scrie in fisa postului, pentru aia o sa iei acelasi salariu 30 de ani la rand; doar PROGRESELE merita recompensa!
Succes!
Si inca ceva interesant: din toate zecile mele de insemnari, in care poate explicam ceva ce ar fi putut contribui la dezvoltarea personala a unuia sau altuia, nu am primit nici un raspuns (dar de ce, dar cum, dar in ce fel etc).
Singurul subiect in care doar am citat doi oameni care scriau despre slaba dornta de a munci a fost in doua zile comentat cat nu au fost alte subiecte in luni intregi…
Chiar nu mai exista in nimeni satisfactia de a face? Chiar nu mai vede nimeni altceva decat “vreau salariu mai mare”? Eu, la randul meu, programez in continuare; uneori de placere, uneori de nevoie; dar si cand o fac de placere, si cand o fac de nevoie, o fac bine, cat de bine pot; iar la sfarsit am satisfactia ca am mai facut ceva cu mana mea; am bucuria ca a mai iesit ceva din mainile mele; si ma duc fericit la familie, acasa.
“Atentie! Progresele, am zis; faptul ca faci doar ce scrie in fisa postului, pentru aia o sa iei acelasi salariu 30 de ani la rand; doar PROGRESELE merita recompensa!”
Acest lucru ma duce cu gandul ca esti genul de patron care isi exploateaza angajatii. Ce propui? ca angajatii sa faca mai multe decat e in fisa postului doar de dragul de a muncii? Nu asa se stimuleaza un angajat. Daca citeai mai atent…intelegeai ca m-am referit la genul de patron care nu stie decat sa isi bage in buzunar 90 % din profit, iar angajatiilor sa le dea praful de pe toba. Da corect platesti taxe si impozite, dar asta nu inseamna ca daca iti creste profitul tu nu iti permiti sa platesti acele taxe. Tocmai de aceea iti creste angajatul profitul…ca firma sa prospere si prin aceasta prosperitate sa ii creasca si lui salariul.
1. Repet: daca faci ce scrie in fisa postului, meriti leafa; daca faci in plus, meriti recompensa. Subiect inchis.
2. Atata timp cat esti angajat si iti primesti leafa (si eventuala recompensa, daca o meriti) nu e problema ta care e marja de profit a “patronului”; dupa cum ai observat, afara se practica “parteneriatul”, adica, dupa ce dovedesti ca iti pasa de firma respectiva, ti se propune sa devii partener; in momentul ala ai dreptul sa te intrebi care e marja de profit; pana atunci, nu ai acest drept; subiect inchis.
3. atata timp cat nu ma cunosti, folosesti un ftth de pitesti si nu iti dai adresa de email, nu ai de ce sa “ai gandiri”, sau, daca ai, tine-le pentru tine; gasesti numarul meu de telefon peste tot, in pagina de contact a firmei (dwd.ro) gasesti adresa etc.; ai ceva “nelamuriri”, contacteaza-ma telefonic, nu sub anonimat pe blogul meu PERSONAL; Subiect inchis.
un ultima remarca: un anume “paulica”, tot cu IP de ftth din Pitesti, tot cu email “aiurea”, continua ceea ce a spus Liviu: ca angajatii sunt buni si patronii sunt rai; plus anumite remarci care ma fac sa cred ca totul e de fapt o problema “personala”, si nu una “teoretica”, dupa cum era si post-ul meu initial;
eu, repet, cred in continuare in sintagma “oamenii te ridica, oamenii te doboara”; insa atat timp cat eu personal am discutat cu zeci de mici antreprenori si absolut TOTI se plang de “neloialitate”, “nepasare”, “furt” etc. din partea angajatilor si inca nu am auzit pe niciunul sa spuna “X este intr-adevar un salariat bun”, ei bine, in momentul acela nu mai pot sa cred ca fiind perfect justificata nici macar una din “plangerile” lui Liviu, Cristi, Paulica etc.
Dati, inainte de a cere; iar cand dati, faceti-o nu DOAR pentru ca sa puteti “cere”; sunt un om caruia i-a luat trei ani sa inteleaga ca nu banii sunt scopul, ci unul din efectele scopului, o derivata a scopului; si multumesc celor care m-au invatat asta; ca o paralela, cine face o facultate nu o face doar pentru ca “inginerul” castiga mai bine decat “muncitorul”, ci o face pentru el, pentru dezvoltarea sa; cel care o face doar pentru a avea “leafa” mai mare, e clar ca a facut-o degeaba; e tot un “liceu la baza”, numai ca mai are o hartie in plus;
acum 20 de ani, dupa Revolutie, cineva imi spunea: “ca romania sa inteleaga ce inseamna capitalismul, nu exista decat o solutie: o excursie de 23 de milioane de locuitori, timp de o luna, intr-o tara din vest”;
dupa 20 de ani, spun si eu: ca un angajat roman sa inteleaga ce inseamna sa MUNCESTI, ii trebuie o luna la una din fabricile de afara; in italia, intr-o fabrica in care am fost, nu existau scaune; nu aveai voie sa te asezi in cele 8 ore de lucru; trebuia sa muncesti, fie ca erai muncitor, fie ca erai inginer, fie ca erai sef de sectie; si nici un salariat nu se plangea; tot acolo, la sfarsit de program, fiecare isi matura locul de munca: muncitorul, la strung, inginerul, in jurul robotului, seful de sectie, care nu avea birou, matura zona “comuna”; nimeni nu se plangea; iar acum 5 ani, in italia, un inginer avea intre 800-1000 euro leafa; cand azi in Bucuresti orice tembel, proaspat absolvent de facultate, nici macar nu se duce la un interviu daca salariul este sub 500-600 de euro, eu cred ca avem o problema; una chiar mare;
la noi, “oricine” care a facut o facultate, nu se coboara sa dea cu matura; iar stersul monitorului de praf e considerata “daruirea” suprema fata de firma;
in spania a crescut somajul anul acesta peste orice limita imaginabila de catre toti analistii, la un an dupa ce se inregistra cel mai mic somaj din Europa (e drept, industria imobiliara a fost factorul determinant, dar…); italia dupa o crestere economica de 0,3% in primul trimestru al acestui an, a anuntat pentru al doilea trimestru o scadere: -0,4%; dupa 2 trimestre pe minus, esti “pe copca”; franta are la randu-i probleme cu piata muncii; o inchidere de fabrica (nokia) in germania s-a lasat cu procese si scandal imens; razboiul georgia-rusia are mari repercursiuni asupra pietei energetice din europa; opecul se ingrijoreaza cand arabia saudita a crescut timp de cateva zile exportul cu 10% peste limita impusa;
toata planeta e in colaps; in timpul asta salariatul roman vrea sa i se ridice statuie; el munceste, d-le….;
oricum, acest subiect a degenerat si nu imi place turnura care a luat-o; este blogul meu personal si am decis ca acest subiect trebuie inchis; punct.
PS: http://www.businessmagazin.ro/opinii/temeti-va-ca-v-ati-putea-pierde-jobul-si-n-o-sa-va-gasiti-altul-in-aceleasi-conditii.html?5544;2783060
Foarte interesanta discutie… :) Din nefericire (doar din ce am gasit aici la Adi pe blog) nu vad si partea “incriminata” spunandu-si parerea.
Domnilor antreprenori/patroni, sunt convins ca este neplacut sa dai peste asemenea angajati. Si sunt la fel de convins ca si pentru ei este la fel de greu sa dea peste anumite firme unde “isi iau teapa”. Daca un om a venit la voi si a facut asa ceva este probabil din doua cauze:
1. este complet NESIMTIT (astora nu ai ce sa le faci, decat sa te bucuri ca ai scapat de ei) – acesta cred ca este cazul celui de care zicea Cristi
2. a patit un lucru asemanator si i s-a parut ca a dat peste acelasi lucru si la voi la firma
IMHO 90% dintre antreprenorii/patronii/managerii romani nu sunt pregatiti sau nu au cunostintele necesare ca sa poata manageria un business. Se afla acolo pentru ca 1. au fost numiti in functie sau 2. au avut curajul sa porneasca (investeasca in) ceva.
Discutia este de anvergura si se pot aduce f multe argumente pro sau contra. O sa ma limitez la atat:
- daca vrei un mediu de lucru activ/proactiv si bazat pe idei/solutii atunci trebuie sa creezi cadrul potrivit (relaxat) si sa ai incredere in oameni (take a look la creativii din agentiile de creatie si intrebati-va de ce au sali de counterstrike, piscine, baruri si altele asemanatoare la dispozitie…)
- mi se pare funny sa spui altuia: “da-mi TU inainte sa imi ceri MIE” cand toata lumea stie ca trebuie mai intai sa DAI inainte sa PRIMESTI; Adi, ai pretentia de la angajat sa DEA primul??? (valoare, idei, nu pumni :D)
- cumva corelata cu precedenta liniuta: “INTOTDEAUNA (i hate this word! :D) este vina CELORLALTI” impreuna cu variantele sale soft “de cele mai multe ori angajatii sunt neseriosi/necinstiti/incorecti/lenesi/etc”, “toti de IMMuri se plang de angajati”, etc
- cum vrei sa ai angajati seriosi/loiali/care vin cu solutii cand tu vii cu mentalitatea de angajator/patron VS angajat/muncitor? daca ai creat locuri de munca pentru robotzei (cu program fix si mustrari la intarzieri, cu pauza de masa intre anumite ore sau “mancam cand terminam proiectul”, etc) de ce te astepti sa ai altceva decat robotei?
Si acum scuzele mele tuturor celor din categoria patroni/antreprenori; nu am intentionat sa jignesc pe nimeni si consider ca este f f greu sa fii antreprenor/patron; sunt convins ca la momentul acesta nu m-as descurca(de aceea nu am luat acest drum inca). Multa bafta si sper sa continuam discutia in acelasi ton constructiv :)
1. “IMHO 90% dintre antreprenorii/patronii/managerii romani nu sunt pregatiti sau nu au cunostintele necesare ca sa poata manageria un business. Se afla acolo pentru ca 1. au fost numiti in functie sau 2. au avut curajul sa porneasca (investeasca in) ceva.”
total de acord; singurul cuvant care e in plus acolo: “romani”; ce ai spus tu acolo e valabil peste tot in lume;
2. “mi se pare funny sa spui altuia: “da-mi TU inainte sa imi ceri MIE” cand toata lumea stie ca trebuie mai intai sa DAI inainte sa PRIMESTI; Adi, ai pretentia de la angajat sa DEA primul?” Revin, Gabi: datul in plus inseamna dezvoltare personala; nu pot eu ca si firma sa cer unui angajat sa se autodepaseasca; el singur o poate face, daca o vrea; iar daca o face, tot ce am spus a fost ca in primul rand trebuie sa o faca pentru el, si nu sa o faca pentru o marire de salariu; daca toata dezvoltarea are la baza doar “cresterea lefii”, atunci respectiva dezvoltare e nula, in opinia mea
3. gabi, ma stii, te stiu; intreaba-ti vecinul de birou si o sa iti spuna ce imi spune si mie de atat timp: ma port mult prea frumos cu angajatii; si am avut parte si am parte atat de angajati deosebiti, pe care, in celebrul spirit american, ii voi face parteneri, si am avut parte si de angajati care rupeau usa, ninetofiveoclock-isti sau goodornotidontcare;
recitez pe dragos dehelean: “Angajati care impresioneaza prin retorica, insa sunt traseisti de profesie de la o agentie la alta, in cautarea cresterilor de salariu si/sau de statut. Nu sunt interesati sa-si demonstreze atasamentul pentru o organizatie, pentru a negocia cu angajatorul cresterea salariului. Tot ce ii preocupa e sa il impresioneze pe urmatorul angajator.”
eu atat am vrut sa reliefez: dezvoltarea personala a unui angajat NU trebuie sa aiba ca scop DOAR marirea de salariu; marirea va veni, cu siguranta, dar DUPA; ofer toate conditiile pentru a te dezvolta, daca vrei; daca nu, nu vin “sa iti bag eu in desaga” si “sa iti inmoi posmagii”;
piata muncii din romania, prin prisma plecarii a peste 2.000.000 de oameni tineri in afara tarii, e intr-o situatie delicata; cei care au ramas, ridica pretentii, fara a ridica si productivitatea; angajatorii sunt “fortati” de piata muncii sa accepte aceste pretentii; astfel, salariul mediu in romania creste constant; astfel romania incepe sa devina tot mai atractiva; romanii se intorc acasa, diferentele salariale incep sa nu mai fie asa mari, iar tragand linie la sfarsitul lunii/anului tot mai multi constata ca e mai ok in romania decat “strain” in cine stie ce tara; cei care se intorc, in mare parte au invatat “afara” ce inseamna productivitate; piata muncii astfel va incepe sa se regleze; iar cei care azi doar cer, fara a face nimic pentru a se dezvolta, vor avea serioase probleme in cativa ani…
si gabi, dupa cum am spus, e doar un post al meu in care am citat doua persoane, care la randul lor au scris pe blogul fiecaruia cate o parere personala; nu vreau sa analizez pe blogul meu societatea actuala, felul in care romanul vede lucrurile; opinia mea personala e una, opinia altora vad ca e diferita; in continuare eu cred in “angajatule, dezvolta-te tu primul si apoi vino sa imi ceri marire de salariu”, altii in continuare cred in “firma, creste-mi tu intai salariul si promit eu ca o sa ma dezvolt”; oameni diferiti, opinii diferite; atata tot… :)
a! si inca ceva: ai spus “consider ca este f f greu sa fii antreprenor/patron; sunt convins ca la momentul acesta nu m-as descurca (de aceea nu am luat acest drum inca)”
cel mai important cuvant din tot ce ai scris e acel “inca”; mental, cumva, undeva, ai trecut de partea cealalta; cel mai greu e sa gandesti acel “inca”; cel mai greu e sa vezi dincolo, sa vezi in tine ca poate exista acel “drum”, care din terte motive “inca” nu il parcurgi; dar, pentru mine, din tot ce ai spus tu, cel mai important cuvant e acel “inca”; felicitarile mele pentru el si ne vedem la o cafea cat de curand sa dezbatem atat “drumul” cat si acel “inca” :)
si… si… ai putea incepe “drumul” cu un hermes :)) ce zici?:))
Sau cu un E-commerce modificat?
@ Manafu, Dehelean
inca din perioada de depunere CV am depistat hai sa spunem “o totala neseriozitate”.
cereri la plesneala de salarii, cereri nereale cu posturi – gen job @ home – candidate requirement: car, phone, laptop, etc.
read on http://petrenicoara.wordpress.com/2008/09/26/candidatul-roman/