04 Mar 07 practica agricola

7. scularea. imbracarea in haine naspa, ca pentru agricultura. la 7 jumate plecam din fata scolii!
7 si 20 – prezent in fata scolii. autobuze – la ochi. veneau pe la 9-10. ii durea la basca lor de soferi de noi.

oare azi unde ne duce? la prune… naspa… trebuiau luate cu “pruina” pe ele, erau pt export! pruina era un fel de jeg albicios. le luam de codita, incettttt… sa nu zgariem pruina…. puneam in ladita… duceam ladita. usor, sa nu se loveasca prunele de ladita si sa li se ia pruina… 17, striga aia cu pixu si caietu. te iei de ea. 18. poate tine… ii placea de tine, era singurul loc in toata era comunista unde putea sa ti-o arate. punea 18. erai fericit. zambeai. infantil. te place aia de la b si ti-a trecut o ladita in plus. esti bun, acum stai in pom degeaba o juma de ora. oricum, nu trebuia sa faci 20 primul. te si luau aia la ochi “uite tovarase ca se poate, de maine sa faca 25 de caciula”, nu dadea bine deci la comunitate, si in plus erai trimis sa ajuti pe altii. de ce? pai… NU se pleca acasa pana nu facusera toti 20 de ladite. simplu. drq de ladite si de prune si de pruina. stateam in pom. stateam ca prostu, stateam sa nu fac 20, sa nu ma duc si la altii sa le fac. stateam sa imi salvez energia. nimeni nu mi-ar fi putut-o pune la loc. nu ar fi avut cu ce. acasa mancare fara calorii. cartofi. carne nu mai era, ca fiind in practica, drq mai statea la cozi. ai mei munceau mult, veneau acasa pe la 4-5. cozile erau terminate de la 2…

stateam in pom si mancam prune. cu tot cu pruina, sa vad si eu ce simt aia “de la export” cand le mananca asa. simteam ceva naspa, dar mancam asa, ca sa nu manac ca tot romanul proletar, ci ca aia de afara. cred ca de fapt de atunci si din cauza ca “pt export” insemna un fel de “pt zei” noi am asociat ce e in afara romaniei cu ceva extraordinar de bun, de nici dupa 15 ani nu avem incredere in ce se face la noi. nu zic acum ca trebuie cumparat TOT ce scrie pe el “produs in romania”, dar zic ca poate merita sa ne gandim macar o secunda daca intr-adevar nu ne inspira incredere produsul respectiv sau e doar o trauma a trecutului, ca tot ce pt afara si venind din afara e mai bun. o sa mai gandesc la asta…

la ora 5 termina si ultimul 20 de ladite. acum circul. cautatul prunelor cu sau fara pruina in genti. toti copiii isi doreau ca dupa o zi de munca sa duca acasa 2-3-4 prune. la parinti. era munca lor. facusera si ei ceva, doreau sa isi bucure parintii cu ce facusera. culesesera 20 de ladite, toate cu prune cu pruina, duceau si ei acasa 3-4 prune. fara pruina, normal. d’alea comuniste, fara pruina. pitite prin genti. scofalcite. era munca lor dupa o zi. vroiau sa o duca acasa, la parintii care veneau tot dupa o zi de munca. si la fel ca si lor, sistemul lua tot. noua prunele, parintilor rasplata muncii. ei veneau cu mana goala, noi la fel. ne strangeam la lumanare seara si barfeam pe profesorul de ed. fizica. ala a fost azi cel care a controlat, si a controlat la sange. normal, era burlac. nu avea copii. profesorii cu copii erau mai ingaduitori. stiau ce e in sufletele noastre, stiau dorinta noastra de a-i ajuta pe parinti cum putem si noi. aduceam acasa 3-4 prune. imi dau lacrimile cand imi amintesc. nenorociti, nenororciti oameni. duceam acasa 3-4 prune. atat. nu. nu le duceam. le varsam intr-o galeata langa autobuz. si priveam cum din ea isi alege profesorul de educatie fizica prune intr-o plasa. si urca cu ea in masina. si se uita superior la noi. ranjind. neam de militian banuiesc. ca numai ala putea sa aiba zambetul ala cretin pe fata stiind ca face un lucru rau…

a doua zi. struguri. 20 de galeti. bine ca nu suntem la porumb azi. 20 de tarne ar fi fost acolo. eh, 20 de galeti, mai mari, da’ strugurii astia merg aruncati si de la 1 m, ca nu au pruina. si in plus, printre randuri, putem sta sa jucam carti pe “facutelea” galeti de struguri. intr-o zi tin minte am stat toata ziua degeaba, noroc porcesc pe mine, iar la sfarsit altii imi facusera cele 20 de galeti. in alte zile, am facut si eu cate 25-26-27…

auzi… a vazut ionel/gigel/costel pe randul lui la capat “ţâţa vacii”. lasam galetile, lasam tot, mergem pe randul respectiv. gasim. luam 2-3-4 corchini. unul pt noi. unul pentru acasa. unul la schimb cu o galeata de struguri. sa recompensam cumva timpul pierdut. buna afacere. al nostru il mancam pe drum. plin de tarana, cald, dar e rasplata noastra dupa 10 galeti de struguri, o meritam, o savuram. strugurele de dat la schimb. il dam. primim galeata. o ducem si in trecere cerem voie tovarasei sa luam sticla de apa. e abia 10 dimineata dar varsam toata apa sa punem in sticla, bob cu bob, strugurele pentru acasa. toata ziua macam niste struguri jegosi si imputiti si mucegaiti, sa ne potoleasca setea. dar nu ne pasa. o sa ducem acasa aproape 40 de boabe de strugure “tata vacii”. o sa le ducem parintilor. suntem fericiti. avem motiv. tovarasu’ ala de sport nu e azi cu noi. stim sigur ca o sa trecem de vama. si trecem. acasa constatam ca boabele sunt storcite intre ele. aruncam totul la gunoi, dar primim privirea de recunostinta de la parinti, privire care ne spune ca ei au inteles. au inteles ca in felul nostru am incercat sa facem si noi ceva. iesim fericiti afara. maine a alta zi.

normal. azi ploua. si normal, cum nici o nenorocire nu vine singura, azi mergem la porumb. azi vine vicele in inspectie si trebuie sa fie totul ok.

la porumb, ne dau aia seceri. ce conteaza ca unul de la scoala x si-a taiat mana? prost. noi suntem atenti! tinem minte campul. acum 2 saptamani am culesc porumbul aici. acum taiem cocenii. vine vicele azi. nu se stie la ce ora… primim incuviintarea sa mancam pe rand, printre porumbi, ca daca vine vicele, sa nu ne vada ca stam. mancam pe furis, aproape nici noi pe noi insine nu dorim sa ne vedem mancand, sa pacatuim sa nu muncim, ca nu taiem coceni pentru a duce romania pe culmile socialismului. vine vicele. se uita din masina. pleaca. ploua, drq, doar nu o sa coboare din masina. copiii rasufla usurati, am trecut cu bine de inspectie, chiar daca nu terminam randul, plecam acasa. o colega alearga si se impiedica. cade peste restul unui cocean, ce iese din pamant ca o teapa. cade in el, exact intre picioare. urlete, tipete, sange. tovarasii si tovarasele – toti sunt debusolati. cheama salvarea. pe noi ne imbarca repede sa plecam. plecam. nu stiu ce s-a mai ales de tipa respectiva, era de la alta scoala. acasa ne miram de ce plange mama cand ii povestesc. noua nu ni s-a intamplat nimic, mama!… degeaba, mama tot plange… si noi nu intelegm de ce…

cum sa nu il regret eu pe ceausescu?….