02 Feb 07 se da ceva?

Citeam pe Manafu urmatoarea povestioara:
“News: A plecat Bill Gates
In celebra patiserie a pasajului din Piata Victoriei, un domn de > 60 de ani comenta cu o vanzatoare:
“Si ce!? Si ce daca a venit?!”, zice batranelul.
“Pai e cel mai bogat om din lume”, il incuraja vanzatoarea.
” Si ce daca a venit! Ne da noua ceva? Da la cineva ceva?… A venit sa ia!”, a replicat domnul.”

Si dupa, o gramada de comentarii, mai mult sau mai putin comentabile, la randul lor.

Acum, ar fi de analizat doua aspecte: pre si postrevolutionare.

Pre revolutionare: folosirea obsesiva a verbului a da in limbajul zilnic: “ce se da aici”, “s-au dat portocale la colt”, “mai ajunge sa se dea si aici in spate”, “se da pe cota (ratie, cartela etc.) sau la se da la liber”.
Singurul scop al romanului era sa fie acolo unde se “dadea” ceva. Lame de ras, scobitori, 1 l de ulei, 1 kg de zahar, o paine, 3 portocale scofalcite, cincinalele banane, soia impachetata sub forma cilindrica de salam, nechezol, 1 pachetel de unt. Nimic nu era normal sa fie. Totul trebuia “sa se dea”. Iar cetateanul, constient ca rolul lui in viata e sa fie prezent acolo “unde se da ceva”, nici nu concepe acum, dupa aproape 20 de ani, ca “aici nu se da nimic”.
Post revolutionare: “nu ne vindem tara”. Normal, o dam pe degeaba. Dar nu noi, boborul, ci ei, “Alesii”. Boborul percepe deci doar ca el, “strainul”, doar ia. Nu da. Ia. Si deci logica pune un semn de egal intre “capitalistul imperialist antiroman” si “a lua” ( ≠ “a da” ).

Deci eu nu vad nimic ciudat in gandirea batranelului. 50 de ani de Dej si Ceausescu si-au pus amprenta adanc in neuronii omului. Restul de pana la “> 60″, cei postervolutionari deci, au fost trecuti de batranel incercuind cu rosu, intr-un calendar pe 5 ani, cele 2 zile in care i s-a marit pensia. 50 de ani a intrebat “ce se da”, inca 20 a intrebat “cand se mai da (ceva la pensie)”. Traieste prin a vrea sa i se dea. Gandeste prin prisma “trebuie sa imi dea”. Cine? Cand? Unde? Au fost mereu necunoscute pentru el. Si asa or sa ramana pana la groapa. Niste necunoscute.

Nu-l huliti pe batran. Nu-l ironizati. Nu aveti dreptul. Nu avem dreptul. E un biet sarman ce toata viata lui a trait doar ca sa spere ca cineva “ii da”. E trist…